Toate trec… Da, toate trec! Suna clișeic, știu. Este o expresie pe care mulți dintre noi o folosim, însă puțini suntem cei care chiar înțelegem profunzimea acestei expresii.

Oare cum ar fi, atunci când ne confruntăm cu o problemă, situație dificilă, provocare – tu spune-i cum vrei, eu mă voi referi în continuare la toate numindu-le experiențe – deci, oare cum ar fi să conștientizăm că va trece, că singurul lucru pe care îl avem de făcut este să trăim acea experiență și să învățăm ceva din ea, oricum ar fi situația, și să nu ne mai considerăm „Stăpânul Universului”, crezând că totul, chiar totul stă în puterea și controlul nostru. Iar acum aș vrea să detaliez, pentru că există și polul opus al acestei credințe – acela că totul stă în puterea altcuiva (a lui Dumnezeu, a Universului, a norocului, a sistemului, a oricui… mai puțin în propria putere).

Imaginează-ți o linie continuă, iar la un capăt, să spunem în partea stângă, există persoanele care cred că totul stă doar în puterea altcuiva (am detaliat mai sus tot ce cuprinde „altcuiva”), iar la celălalt capăt, în partea dreaptă, există persoanele care cred că totul stă doar în propria putere, care cred că au control absolut al propriei vieți.
Unde este echilibrul?

Eu definesc echilibrul ca fiind la mijlocul acestei axe imaginare, echilibrul constă în îmbinarea acestor credințe, pentru că ele nu se exclud, ci se completează.
Într-o persoană matură din punct de vedere emoțional, atunci când aceasta se confruntă cu cele mai diverse situații, între aceste credințe se stabilește un fel de dialog, să-i spun, un dialog sănătos și echilibrat. Nicio credință nu o domină pe cealaltă, persoana nu se consideră nici „Stăpânul Universului” – crezând că absolut totul stă în propria putere – însă nu crede despre sine nici că e lipsită de putere și control asupra propriei vieți – considerând că norocul, Dumnezeu, Universul și alții sunt responsabili pentru modul în care arată viața sa.

Așadar, toate trec (că de la această expresie am pornit), atunci când înțelegem că anumite situații, oricât de grele ar fi, oricât de mult ne-am dori să nu mai existe, trebuie doar trăite așa cum vin, învățând ceva din ele și înțelegând că nu chiar totul depinde doar de noi, în timp ce știm că avem însă și putere asupra propriei vieți.

Toate trec! ☺
Ștefania Ardelean