Denis – Connecting people

Dacă reușim să acceptăm că nu există un singur drum pe lumea aceasta, ci milioane, care uneori se intersectează, alteori se despart, iar unele dintre ele nu se întâlnesc niciodată, vom privi altfel despărțirile dintre oameni. Ca pe un firesc al devenirii. Cu exercițiu reușim să depășim chiar și momentele care ni se par groaznice. La fel se întâmplă în cazul morții. Din fericire, a dat Dumnezeu uitarea! Altfel, am ajunge să ne purtăm trupurile bolnave de suferință morbidă (să nu uităm legătura dintre cele două și faptul că pe unii îi îmbolnăvește fizic). Iubește, iartă, uită!

Păcat de bubele din lume!

Cineva drag m-a tras de mânecă zilele trecute. Stai așa! Ce treabă am eu cu ceilalți, câtă vreme ei nu au treabă cu mine? Dacă ei nu îmi îngrădesc libertatea și nu îmi mutilează identitatea, e sănătos și e uman să fim diferiți. Să ne economisim sau să ne cheltuim banii, să purtăm alb sau să purtăm negru, să bem apă sau să bem whisky la micul dejun, să fim cu cine vrem sau să fugim de alte persoane. Important e să fim autentici, să fim fericiți și să ne acceptăm așa cum suntem. Cu bune, cu rele.

Oglinda ca ochi al timpului

Uneori mă uit la trecut ca printr-o oglindă ciobită și mă întreb al cui este planul cu fiecare dintre noi. Al astrelor, al părinților, profesorilor, iubiților, angajatorilor, medicilor, al nostru? Puțin probabil, căci într-un asemenea context, experiențele și hopurile peste care am trecut nu ne-ar fi lovit atât de puternic încât să ne spargă. În suflet ne rămân cioburi și nu știm dacă vom întâlni pe cineva care să le poată strânge. Nu e o dramă, e un firesc al lucrurilor, un mers al lumii, un soi de specific al naturii umane.

Imitația perfecțiunii versus a fi un păcat recunoscut

Cred că mulți au citit Quo Vadis, dar și mai mulți au văzut filmul cu același nume. În ultimele zile m-am gândit tot mai mult la o întrebare generată de tot ceea ce văd în jurul meu: „Încotro?”. Atâtea poze și ipostaze umane ce imită perfecțiunea, încât nu îmi dau seama ce poate urma după toți „îngerii” rujați care deschid gura doar pentru a critica, după toți fericiții și împliniții care nu au fantezii, care nu înjură, care nu au gândit niciodată ceva rău despre nimeni, după toată puritatea aceasta care acoperă o mare mizerie cauzată de teamă. Teama de expresie, teama de a fi criticat și judecat pentru ceea ce ești.

The Vanity of an Androgyne

Îmi place acest cuvânt, androgin, și nu pentru că te-ar putea duce cu gândul că ginul este o băutură pentru bărbați, ci pentru ideea de echilibru pe care o capturează. Sună clișeic, ar spune mulți, dar de ce clișeele ar fi un lucru atât de rău, când ele presupun exact repetarea excesivă a unei idei care este clar că nu a fost atinsă de vreme ce se tot vorbește despre ea? La fel și cu acest echilibru pe care încearcă să îl deslușească mii de cursuri, complicându-l, învelindu-l în șapte mii de ambalaje, în loc să îl reducă la cea mai simplă formulă: simetria diferențelor. Dintre toate, asta e „the real thing”, cum ar spune americanul.

La sfârșit, cu toții vom deveni o poveste

Ne trezim aruncați în viață și ne dăm seama că nu ne-a întrebat nimeni când vrem să venim, așa cum nu ne va întreba nimeni când vrem să plecăm. Nu depinde de noi, dar stă în puterea noastră să scriem o poveste pe capitole. Pas cu pas, pe care unii să și-o aducă aminte și s-o povestească mai departe.

Acest lucru nu e imposibil, mai ales că, în ochii celor dragi, facem sau suntem în stare să facem lucruri mărețe, demne de a fi memorate și transmise mai departe. Să ne gândim numai la părinții noștri care povestesc despre bunici, la bunicii care vorbesc despre copiii lor și așa mai departe. Ongoing story care ar putea purta semnătura mai multor generații. De fapt, totul este despre cum conservăm și salvăm „frumosul”, valorile, iubirea. Noi suntem actanții, naratorii și scriitorii.

It’s a legacy. Avem datoria să o dăm mai departe, cu bune, cu rele. E o lecție de viață pe care, spunând-o, îi putem ajuta pe alții să nu repete aceleași greșeli ca noi sau să culeagă niște „povețe”.

AM ÎNCĂLECAT PE-O ȘA ȘI AȘTEPT POVESTEA TA!