1.Care este titulatura care îţi corespunde cel mai bine şi de ce? (Eşti poate printre puţinii bărbaţi care lucrează în acest domeniu şi care a adoptat cu eleganţă calificarea de estetician într-un peisaj dominat de femei)

În orice meserie, pentru a excela trebuie să te implici, să persişti în a fi cel mai bun! În Grecia sunt mulţi bărbaţi care au studiat, activează şi fac performanţă în domeniul cosmeticii. Aici, în România, din păcate sunt singur. Nu e chiar plăcut. Întotdeauna există şi reversul: un coleg dermatolog m-a numit la un moment dat ”tatăl peelingurilor”, ceea ce nu este tocmai o expresie exactă pentru că nu eu le-am inventat, doar le stăpânesc.

2. Ştiu că ai studii superioare în medicină dar, pe care, nu le-ai finalizat! Care a fost motivul renunţării?

Câteodată lucrurile nu se întâmplă aşa cum ne dorim sau cum încercăm să le facem! Nu pot vorbi de renunţare când tot timpul şi energia le-am dedicat muncii mele. Am fost nevoit să le amân. Motivul a fost şi este modul meu de percepere a lucrurilor: dacă nu pot face ceva bine, mai bine nu mai fac. Ca manager este dificil să studiezi şi, în acelaşi timp, să găseşti soluţii în menţinerea şi dezvoltarea firmei. Din 2009 criza economică ne-a cam lovit pe toţi, pe mine personal m-a obligat să dedic mult mai mult timp tratamentelor şi distribuţiei. La momentul respectiv, specializarea nu mi-ar fi permis acest lucru. Dar anul acesta mi-am propus să rezolv şi aspectul specializării în dermatologie. Până în anul 1997 am studiat în Grecia – Nutriţie. În cadrul UMF Carol Davila Bucureşti am finalizat specialitatea de fiziokinetoterapeut în anul 2004 şi tot aici, în 2008, am terminat medicină generală. Încerc întotdeauna să fiu prezent la congresele Societăţii Române de Dermatologie şi ale Asociaţiei Medicale Anti Aging atât din ţară, cât şi din străinătate (Paris, Monaco, Moscova, Dubai, Hong Kong etc.) de unde preiau informaţii pe care le pun în practică şi le împărtăşesc celor din domeniu la seminarii.

3. De câţi ani şi ce performanţe ai înregistrat în România cu Juliette Armand, centrul de estetică şi de distribuţie al produselor cu acelaşi nume, din Grecia?

Ha, ce s-a nimerit! Anul acesta Centrul Juliette Armand Cosmetics împlineşte 10 ani pe piaţa din România, iar Juliette Armand S.A. din Grecia împlineşte 20 de ani de la înfiinţare. Despre cabinet pot să spun că totalizez aproape 1.500 de pacienţi mulţumiţi, aceasta plecând de la principii de marketing pe care puţini în România le practică: să munceşti azi şi să culegi roade peste 10 şi peste 20 de ani. Nu investesc foarte mult în imagine – ceea ce este o greşeală din partea mea, dar ador să-mi văd clienţii mulţumiţi. Îmi reamintesc cu plăcere un caz al mamei mele în care un băiat de 19 ani i-a spus: „Pentru mine sunteţi ca o a doua mamă.’’ Eu mă mulţumesc să aud: „Pot veni data viitoare cu o prietenă, cu mama, sora, soţul ca să-i daţi un sfat?” sau „Ai mai făcut o femeie fericită!”

Pe partea de distribuţie am avut parte şi de bune şi de rele, ochi umezi sau dezamăgiri, dar linia mea principală sunt colegele mele, cosmeticienele, pe care încerc să le sfătuiesc necondiţionat. Mă bucur de un sprijin puternic şi de o colaborare foarte bună de peste 15 ani cu creatorii produselor Juliette Armand care m-au susţinut şi mi-au acordat o încredere – aş îndrăzni să spun – nelimitată.

4. Radu Pitulea este foarte legat de originile sale. Ne poţi dezvălui câteva aspecte care ţin de arborele tău genealogic, despre relaţia absolut superbă pe care ai avut-o cu mama ta şi, de ce nu, despre cât de mult te-a afectat dispariţia dânsei.

Da, aici voi fi puţin lipsit de modestie. Să luăm un pic cărţile de istorie şi să citim despre familiile Pherekyde, Marghiloman,Toma Petre Ghiţulescu pe care le moştenesc pe linie maternă. Încerc să duc mai departe prin gândire, atitudine şi fapte, realizările şi convingerile lor: problema Basarabiei (vezi Alexandru Marghiloman) sau Roşia Montană (T.P.G.),…şi chiar şi limba “mai ascuţită”.

Ca pe orice om, dispariţia părinţilor m-a afectat. Dar am încercat să mă descurc cât de bine am putut şi mi-am dat seama că atunci când nu-i mai ai le preţuieşti mai mult sfaturile şi ideile, astfel că încerc să duc mai departe dorinţele şi cercetările mamei mele în domeniul cosmeticii. De multe ori când sunt într-un impas, de orice fel, stau şi mă gândesc: ce ar face oare mama?

5.Ce iubeşti cel mai mult din tot ceea ce faci în cosmetică şi până la ce nivel te implici în activitatea ta?

Mă implic în ceea ce fac aproape în totalitate ca să obţin rezultatul pozitiv, zâmbetul şi încrederea pacientului, care a venit pe baza unei recomandări. Este ceea ce-mi dă aripi: să văd problema şi rezolvarea ei.

6.Care sunt lucrurile plăcute dar şi cele mai puţin plăcute(sau deficitare) cu care te confrunţi în domeniul înfrumuseţării şi, respectiv, al distribuţiei de produse cosmetice?

Numitorul comun în ambele situaţii este factorul uman. Acesta influenţează realizările şi naşte dezamăgirile. Acord şanse, dar te şi ard! (Nu cu peeling, acesta se încadrează la reuşite, nu la „noroc”.) Deficitar este nivelul slab de pregătire a majorităţii cosmeticienelor de azi. Nu ştiu să evalueze corect: un produs, o faţă, o situatie anume, chiar şi o lista de preţuri, au viziuni şi orizonturi mărunte, sau doar de “a doua zi”. Nu le condamn, au partea lor de dreptate, nu poţi învăţa o meserie în 1.080 de ore. Ca să fii cu adevărat bun în orice meserie trebuie să continui să înveţi, să te perfecţionezi şi să fii la curent cu inovaţiile din domeniul ales!

Sunt foarte dur şi-mi pare rău, dar merg pe principiul paharului plin care se poate umple doar cu o picătura, (eşti avertizat până atunci!) Şi, uneori poate sunt şi rău de gură: ţin minte o situaţie când m-am întâlnit cu un fost distribuitor care m-a întrebat de ce port barbă şi i-am răspuns că „Port doliu după tine”.

7. Ai pasiuni extreme: motoarele şi, poate şi altele despre care încă nu multe persoane au aflat. Puterea unui motor se măsoară în CP. Dar frumuseţea unei femei în ce se măsoară?

Frumos! Motocicleta este de gen feminin, dar ce să-nţeleg? Că şi femeile sunt un sport extrem?

Mie-mi plac amândouă, ca unui (d)rac adevărat. Însă, din păcate, sănătatea nu poate fi măsurată sau divizată. Conform definiţiei, un om sănătos mental, fizic şi psihic este şi frumos. Frumuseţea, atât cea interioară, cât şi cea exterioară, se va vedea mai întâi în ochii ei.

8. ABC-ul cosmeticii se deprinde…(întrebare nefinalizată pe care te rog sa o completezi)

…în cei şapte ani de acasă. Igienă, studiu, implicare. Eu, de exemplu, am început-o de mic: mi-am regăsit un coleg de grădiniţă cu care băgam fetele cu capul în toaletă şi trăgeam apa zicând că “suntem la coafor”. Culmea că niciunul dintre noi n-a devenit stilist! El cântă şi eu scot… “bube”.

9.Ce penalizezi, prin prisma experienţei şi cunoştinţelor tale, la un coleg din domeniu? Sau, din contră, ce apreciezi?

Indolenţa, nepăsarea, expresia românească „lasă că merge şi aşa” şi mai ales prostirea clienţilor când îţi solicită un sfat de profesionist. Apreciez dorinţa de cunoaştere care se manifestă la orice vârstă

10. Ce face Radu Pitulea pentru el însuşi: cum îşi îngrijeşte el frumuseţea sufletului?

Foarte puţine fac, ar spune unii, dar eu mă mulţumesc cu atât: să lucrez, să creez. Asta am învăţat de la ai mei: nu contează ce faci, important este să faci bine şi să-ţi placă, chiar dacă scoţi cartofi, dai cu mătura sau, cum spun eu, să scoţi nişte bube. “Să cauţi să vezi Frumosul din Urât”, de exemplu să-i spui cuiva: „uite ce bubă frumoasă!” Să cauţi Feminitatea în Lumea care a mai rămas, de exemplu: o rază de lumină într-un suflet autist.