de Dr. Radu Pitulea – Medic Dermatolog

Conform a ceea ce mulți dintre noi tindem să credem, estetica nu este doar pentru a ne înfrumuseța, ci are și rol de prevenție, prin vizite de la vârste fragede putându-se preveni cicatricile post-acneice, celulita, ridurile și chiar vergeturile. Despre toate acestea, despre școlile de cosmetică din România și legislația actuală, cât și despre îmbunătățirile care ar putea fi făcute în sistem, am stat de vorbă cu Dr. Radu Pitulea, Medic Dormatolog.

Povestiți-ne despre drumul profesional în această industrie? Când și cum a început?
Chiar bine spuneți, industrie, cu toate cele bune (tehnologie, materie primă, cercetare), dar și multe probleme: marketing deficitar pe un fundal de neștiință majoră din partea profesioniștilor, alimentat doar de un dr. Google și de furnizori dornici de câștiguri. Reprezint în domeniu a doua generație în familie, cu un fond de cunoștințe aprofundate din mai multe domenii: inginerie (de la care am învățat cum să gândesc metodic), fizică, chimie, botanică – dobândite din prima generație și completat de mine cu specialitatea medicală – dermatologia, respectiv estetica, ceva mai la „modă”!!!

Care sunt cele mai mari provocări cu care vă confruntați practicând această meserie?
Caut să mă autodepășesc prin studiu, în limita atribuțiilor de medic dermatolog.

Dar cele mai mari satisfacții de care aveți parte, care sunt?
Din punct de vedere material, banii? Nu sunt mulți pentru că investesc mult în oamenii cu care colaborez și în mine, prin cursuri și specializări noi în domeniu. Satisfacția maximă este cea pe care ar trebui să o aibă orice profesionist din orice domeniu: recunoașterea în timp a rezultatelor obținute din partea pacienților/ clienților. Acest lucru pentru mine se traduce prin prezența mamelor, foste paciente în urmă cu 10 -15 ani, ce vin și cu copiii lor de la 9 ani în sus, cu problemele pubertății.

De la ce vârstă recomandați femeilor să apeleze la proceduri estetice?
Estetica eu o văd ca o ramură a medicinei care, în primul rând, previne problemele viitoare:
– Cicatricile post-acneice de la vârste fragede.
– Celulita, deja prezentă de la vârsta de 13-14 ani din cauza tulburărilor hormonale și alimentației defectuoase.
– Ridurile pe care le-am întâlnit și la o fetiță de 14 ani care nu se hidrata corespunzător (dar și-a revenit în totalitate în două luni după ce a intrat pe un făgaș normal).
– Vergeturile din perioada de creștere bruscă care se pot recupera în totalitate atunci, imediat în primele luni.

Până la cea mai vârstnică pacientă pe care am întâlnit-o până acum, în Milano, acum două săptămâni și care ne-a rugat să nu o injectăm foarte mult ca să nu o observe soțul… Aici însă aș menționa o categorie care așteaptă exact vârsta de 40 de ani ca să retușeze din trecerea vremii, de parcă cu un an doi mai devreme nu era la fel…! Nu se înțelege noțiunea de prevenție, în care și costurile ar fi mai mici.

Ce tip de proceduri estetice își doresc cel mai des femeile care apelează la dumneavoastră?
Aici doamnele le pot împărți în două categorii: Primele, cele care doresc să-și facă tratamente conform trendului – buze mai mari (Miss Piggy) sau câte un riduleț… Și următoarele care vor să arate ca la 20 de ani, deși copiii lor se apropie de această vârstă. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că pacienții au dorințe și idei nebănuite, dar medicul este cel care își asumă, răspunde de intervențiile estetice prin calitatea serviciilor oferite, în final acestea fiind ca o carte de vizită la vedere, o semnătură pusă pe fața clientei, în ceea ce privește transformarea.

Aveți pacienți și bărbați? Ce tip de proceduri își doresc cei care vă calcă pragul?
Bineînțeles, atât băieți cu semne post-acneice, cât și bărbați conștienți de urmele lăsate pe fața lor de-a lungul timpului. Sigur, ca număr reprezintă cam 20% din totalul pacienților, dar avem. Ca tip de proceduri sunt aceleași, „microbul” tinereții fără bătrânețe se manifestă la fel la ambele sexe.

Care sunt diferențele între titulaturile „cosmeticiană” și „esteticiană”?
Teoretic, începând de la legislație care ar trebui să fie mai concisă, prima nu este medic și a doua este obligatoriu un medic cu o specialitate anterioară de chirurgie plastică sau dermatologie.

Care este limita dintre cosmetică și medicina estetică? Unde putem spune că se termină atribuțiile unei cosmeticiene?
Aceasta este o întrebare în care „bunul simț”, atât al persoanelor care fac tratamente, dar și al celor care solicită aceste microintervenții, ar trebui să vorbeasca mai întâi. Unde nu este cerere, oferta dispare. Supraevaluarea este tendința la care dintotdeauna omenirea a fost tentată și a luat diferite forme. De aici și apariția a numeroase ”Academii” și furnizori care profită, angajează medici inconștienți care, pentru bani, le inițiază în două zile și le dau drumul în piață. În ziua de azi, imaginea joacă din ce în ce mai mult rolul de primadonă, de aici și cerințele aberante care cresc pe zi ce trece din toate direcțiile: și de la executanți, dar și de la solicitanți.

La ce riscuri sunt supuși clienții, atunci când cosmeticienele depășesc această limită?
Pe principiul franțuzesc cea mai buna cremă este aceea care nu face nimic rău, ar fi să nu se obțină rezultatul scontat și banii dați să fie fără folos. Personal, aș zice că ar fi cazul cel mai fericit, deoarece vorbim și de efecte adverse care pot lăsa sechele pentru tot restul vieții sau pe o perioadă de minim câțiva ani. În chirurgia estetică s-a vorbit și de cecitate (orbire) și de necroze. Ideea este că un medic care are mai multă experiență decât o cosmeticiană știe să repare imediat micile inconveniente.

Aveți o recomandare pentru cosmeticienele care trec peste limita dintre cosmetică și estetică?
Nu, cu ele nu prea am ce discuta. Am o recomandare pentru clientele lor care NU ar trebui să le solicite astfel de servicii. Problema este că banul hotărăște, respectiv prețul final. La cosmeticiană este mai ieftin. Ceea ce este necunoscut clienților sunt costurile pe care le achită un medic pentru cursuri sau participări la evenimente medicale (ex: 800 euro intrarea la congresul de estetică IMCAS din această săptămână de la Paris și 100 de euro pentru o asistentă.)

Ce părere aveți despre școlile de cosmetică din România? Ce îmbunătățiri ați aduce acestora? Dar despre legislația din acest domeniu?
Cosmetica a ajuns precum condusul unei mașini. Toată lumea știe, își dă cu părerea, iar școlile sunt fabrici de diplome, precum permisele de conducere din Argeș. În trecut școala era de doi ani obligatorii, acum doar trei luni. Ar trebui să fie inițiat un examen de intrare. Îmbunătățirea ar trebui să înceapă din legislație, care este capul răutăților, și peștele miroase de la cap. Se fac încercări la nivel de Minister, dar se vede clar din enunțul noii legi că cei care sunt responsabili cu enunțarea ei nu au niciun fel de cunoștință în domeniu: marketing, medicină estetică, cosmetologie.

De ce credeți că există dezinteres din partea profesioniștilor din industrie în actualizarea informațiilor? Ce considerați că este de făcut în acest sens?
Nu există dezinteres, cine vrea învață, întreabă. Ține de educația fiecăruia dintre noi: banul sau rezultatul. Nu poți să faci de unul singur ceva în acest sens, trebuie susținut din sistem. Până atunci trăiască selecția naturală.

Care sunt noutățile din industrie?
Nu-s multe, ambalajul diferă. Trebuie să știm să citim eticheta de pe produs și ce informații să solicităm de la furnizori, de fiecare profesionist în parte, de experiența acumulată și să nu fie tentat (ademenit) să se orienteze după prețul final din cauza de așa-ziselor reduceri. Acest lucru ține de fiecare profesionist în parte, de experiența acumulată și să nu fie tentat (ademenit) să se orienteze după prețul final din cauza așa-ziselor reduceri.

Ce faceți pentru îngrijirea personală? Care sunt modalitățile, ritualurile, obiceiurile prin care vă mențineți sănătatea, echilibrul și frumusețea?
Fiecare are un bagaj de frumusețe în ADN-ul lui. Cel mai important este să-și distingă imperfecțiunile, să le corecteze cât se poate și să nu-și creeze frustrări din ele. Pe principiul picăturii chinezești, ce are frumos să-și conserve. În fiecare zi, câte un pic dimineața și seara. Din păcate nici mass media nu ajută. Vezi tot feluri de titluri la articole: „3 pași pentru ca să te iubească …” ha ha etc. Apa este sfântă pentru piele, de la orice sursă: izvorul chiuvetei sau spray-ul cu apă minerală. Demachiantul, apa micelară sau șervețelele trebuie clătite cu apă și săpun adecvat tipului de piele. Când spălăm vasele sau hainele nu le clătim de detergent? Așa și după ce utilizăm demachiante, trebuie să curățăm fața. Într adevăr pielea se strânge un pic, dar doar dacă nu continui cu aplicarea unei loțiuni tonice și a unui serum înaintea cremei de zi sau de noapte (produse adecvate pielii tale).