“Cand joci actoria te ridica pe culmi inimaginabile”

Sabina Lisievici este actrita, designer si poet. Pana la vârsta de 30 ani, Sabina are un CV impresionat. A scris prima sa carte la vârsta de 12 ani sub egida Uniunii Scriitorilor. La vârsta de 14 ani a primit marele trofeu Nichita Stănescu pentru întreaga carieră, iar in 2019 a urmat cartea de poezii bilingva, “Arde-ma in versuri”. A plecat in America unde a urmat Cursurile școlii de actorie a lui Bobbie Chance&Larry Chance, pe care au terminat-o și Brad Pitt, Jennifer Aniston, Drew Barrymore. A jucat in 3 filme de succes, printre care “Back 2 Back”, alături de Florin Piersic Jr, Paul Diaconescu, Howard Dell, Stanislav Ianevsky și mulți alții. A făcut parte din distribuția serialului românesc “Iubiri secrete”, alături de Eugenia Şerban, Mircea Dumbăreanu. Tot in America a jucat în pelicula de lungmetraj și cinema “I am not for sale” și “Wild sunflower” un film de scurtmetraj produs de ea și regizat de către regizorul  nominalizat la Oscar Jhonathan Heap, în care a avut rol principal.

Cum ti-ai ales meseria de actor și de ce?
Nu cred ca mi-am ales-o eu in adevaratul sens al cuvantului ci mai degraba m-a ales ea pe mine.Singurul domeniu in care am activat de mica a fost creativitatea si domeniul artistic asa ca alegerea acestui drum in viata a venit ca ceva de la sine inteles.Daca as fi obligata  sa aleg o alta meserie cred ca as fi fost intr-o mare dificultate pentru ca asta e tot ceea ce stiu sa fac. Sa scriu si joc si sa creez genti de piele.

Ce ti se pare cel mai frumos și cel mai greu la meseria de actor?
In urma cu cateva saptamani, inainte de reinchiderea teatrelor am fost invitata de prietenii mei  la teatrul Elisabeta care jucau in spectacolul Luna de miere cu piper, dupa ce piesa s-a terminat, am iesit cu totii la un ceai sa povestim despre cum a fost primita de public. Fusese o seara interesanta cu public activ si dornici de teatru. S-a ras mult si s-a aplaudat si mai mult.Ochii le sclipeau tuturor celor care jucasera in seara aceea si gandurile si povestile de dupa aveau o vibratie destul de inalta. Pentru ca asta face actoria.Te ridica pe culmi inimaginabile.Cand joci.Cand ai nesansa sa nu fi intr-un proiect sau sa nu mai fi jucat de ceva vreme,te simti ca un dependent in perioada de dezintoxicare (sau cel putin asa imi imaginez ca se simt oamenii dependenti de o anumita terta substanta-simti ca iti lipseste acel ceva ce te facea sa te simti complet si fericit si asta e cel mai greu in meseria de actor.). Apoi ar mai fi refuzurile la casting care sunt de fiecare data extreme de dureroase.Te astepti cumva sa ai norocul sa iei toate castingurile la care participi, dar la fel se asteapta si ceilati actori care se bat pe acelasi rol.

Ai studiat și jucat in America. Ce amintire te-a marcat din perioada cursurilor?
Amintirile din timpul scolii din Los Angeles sunt vaste, dar ceea ce pastrez cu mine in suflet sunt clar momentele cand eram pe scena si interpretam un text pe care aveam voie sa il citim cu doar 30 de minute inainte de a juca.A fost cumva o armata a pregatirii mele in domeniul actoriei. Dar mi-a priit cu siguranta.Un actor nu trebuie sa se opreasca niciodata din invatat si mai ales din observat caracterele, mimica si obiceiurile oamenilor.

Ai avut vreo experiența neplăcuta cât ai locuit acolo?
Eu am plecat de una singura si era pentru prima data cand ma mutam singura pe un continent nou. Nu pot defini experienta ca fiind neplacuta, dar primele 2 saptamani au fost destul de grele pana m-am obisnuit si mi-am format prietenii noi. Sunt dependenta de oameni si de relatiile cu acestia. Relatiile cu oamenii din jur ma definesc si sa ma ajuta sa conlucrez prin ei si prin ceea ce imi ofera sau ceea ce accept eu sa dau.

Tot in America ai experimentat și rolul de Producator. Ne poți povesti mai multe?
Cu mare drag. Mi-am dorit sa fac ceva mai mult decat sa joc in America, mi-am dorit sa las in urma mea si prima mea productie de scurt metraj.O scurta poveste de dragoste consumata rapid, dar extrem de intensa din care toate cred ca avem ceva de invatat. Productia in sine a mers foarte rapid, acolo fiind punctul de plecare a productiilor cinematografice si am avut onoarea sa lucrez si cu regizorul Jhonathan Heep nominalizat la Oscar. Am filmat intr-o vila pozitionata pe Hollywood Hills si a fost intr-adevar una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea, pentru ca, realizand acea productie am reusit sa mai urc o treapta de la actrita la producatoare. Microbul s-a luat acum ma gandesc serios si la alte proiecte poate mult mai mari pe viitor.

In meseria de actor cât de mult contează talentul si cât studiile?
Conteaza ambele.Talentul vine din studiu intens si munca.99 la suta munca,1 la suta inspiratie.

Ce atuuri îți trebuie sa câștigi un casting?
Perseverenta.Castingurile nu au neaprata legatura cu skills-urile pe care le dobandesti in domeniul actoriei, ci cu norocul ca tipologia ta sa se potriveasca viziunii producatorilor.

Cum reușești sa intri in pielea personajelor?
Depinde de la caz la caz, dar de cele mai multe ori prin observarea patternurilor pe care personajul le are in relatie cu celelalte persoane din viata lui. Relatiile cu oamenii din jur cum spuneam si un pic mai sus, ne definesc caracterul si modul in care vom reactiona sau actiona, stiind cu exactitate ce fel de personaj joci cine e, ce ii place, cum ar raspunde el si nu tu actorul care il interpreteaza. Cred ca privesc tehnica abordarii rolurilor diferit si foarte intrusiv, personal, alfel nu cred ca ar parea real si daca nu pare real nu are sens  sa o mai faci. Intai de toate trebuie sa simti tu ca si actor ca situatia si scena pe care o interpretezi e adevarata si apoi audienta va simti-vedea acelasi lucru.

Este clar ca ai o pasiune pentru film, dar la teatru te-ai gândit?
M-am gandit. Eu cu teatru am inceput la varsta de 11 ani.Nu poti sa stii ce iti asterne viata, dar sunt sigura ca de jucat indiferent unde in teatru,televiziune sau film o sa joc pana la final.Nu ma vad facand altceva.

Ai schimba ceva la tine? Daca da, ce anume?
Am schimbat deja  prea mult ca sa ajung in punctul asta al vietii mele. Dar never say never spun americanii si tot ei mai au un proverb care mie personal imi place foarte mult “Choose your battles wisely”- “Alege-ti bataliile cu intelepciune” si asta cred ca se potriveste aici de minune.

Genul de film preferat si filmul preferat?
Ma atrag filmele bune in general filmele care au o substanta si cele care iti lasa un post-gust indelungat. Daca ar fi sa aleg un gen cred ca as merge pe drama, indiferent de subgenurile ei.Cand eram mai mica imi placeau thrillerele. Acum ma plictisesc si cand iubesc sau invers sufar din dragoste, clar as alege un romance bun. Filmul preferat- Love me if you dare,Original Sin si unul mai nou Honeyboy.

Trei actori romani preferați, din toate timpurile?
Carmen Tanase, Toma Caragiu, Sebastian Papaiani ar mai fi avut cativa de scris dar respect regulilele jocului. Ceea ce ii leaga pe toti este naturaleta cu care dau suflet personajelor.

Ai o colectie de genti care îți poarta numele, dar și o colectie de tricouri. De unde pasiunea pentru design?
Toate pleaca din mine, iar eu imi am radacina in creativitate.Cat despre design si colectiile pe care le am ele au venit cumva combinat cu necesitatea unor produse de inalta calitate la preturi accesibile.

Cât ai stat in America ai scris o carte de poezii. Ti-ai descoperit acolo pasiunea pentru scris, sau de când a început totul?
Intr-adevar cat am stat in America am scris volumul de poezii “Arde-ma in versuri”, un volum bilingv romano-englez pe care l-am publicat la intoarcerea in Romania. Inca il puteti achizitiona de pe librariile online. Scriu de la varsta de 8 ani de la moartea bunicului meu, eveniment care mi-a marcat inima de copil puternic. Volumul despre care va vorbeam este cea de-a cincea carte a mea de poezii. Prima carte am publicat la frageda varsta de 12 ani sub egida uniunii scriitorilor. Am avut mentori exceptionali, oameni de litere, laureati in excelenta cum ar fi prof. Dr Tudor Opris,  Iuliu Ratiu,Ion Mazilu, criticul exceptional in literatura contemporana Paul Aretu. Toate nume exceptionale si de elita ale Uniunii Scriitorilor, personalitati de arta care mi-au marcat progresul si parcusul vietii in domeniul scrierii si creativitatii. Mi-am petrecut o buna parte din copilarie alaturi de scriitori exceptionali, alaturi de oameni de renume, intr-un Bucuresti pe care eu la varsta de 12-13 ani il idealizam si as fi facut orice sa pot implini 18 ani mai repede si sa ma mut in orasul meu idilic. Inca idealizez capitala, am urcat-o pe un piedestal de fier in inima mea si nu cred ca o sa coboare vreodata,  iar amintitrile copilariei mele in care veneam in casa Monteoru unde se tineau sedintele de cenaclu,in sala oglinzilor nu mi le poate lua nimeni vreodata. Eram cineva! In timpul sedintelor de cenaclu eram ascultata, inteleasa, laudata. Sedintele de cenaclu erau pentru mine cluburile in care se duceau colegii mei. De acolo imi luam eu doza de traire si rebeliune. Arta m-a salvat.

Când mai ai timp pentru tine?
Nu prea mai am.

Cum reușești sa te menții pe linia de plutire, intr-o lume atât de schimbătoare?
Practic meditatia destul de des, sunt o persoana destul de spirituala si incerc pe cat de des posibil sa ma detasez de energiile negative care vrand-nevrand ne inconjoara. Balanta tine de perceptie. Ceea ce e liniste si organizare pentru mine pentru altcineva poate insemna haos si anarhie.

Cât de critica ești cu tine?
Sunt extrem de critica cu mine insami mai ales cand este vorba de sfera profesionala. Accept greu critici noi pentru ca deja mi le-am spus eu pe toate.

Care este motto-ul tău?
Pe cai aspre catre stele.

In afara de actorie, moda, poezie, ce alte pasiuni mai ai?
Cafeaua si iubirea… Dau totul si in iubire si in prietenie si ma astept sa primesc la fel. Sunt un om destul de pasional cand vine vorba de dragoste si ma implic cu totul. Cred ca e frumos sa fii iubit de un om ca mine.

Ce ne poţi spune despre proiectele tale de viitor?
Va asteapta o surpriza de proportii in domeniul meu.Lucrez din februarie la acest proiect de care veti afla curand.