Larisa Cristea
Life Coach
https://about.me/larisacristea

În această ediție vorbim despre oameni și patru stereotipuri pe care aceștia le folosesc pentru a-și trăi viața mai ușor.

#Feminitatea este ceva de dorit, un lux pe care femeile do­resc să îl obțină pentru că, în tiparul psihologic masculin, acesta este un lucru care atrage, este dezirabil. Ne dorim să fim iubite, apreciate – deci, logic, ne dorim să avem acel ceva care ne va aduce premiul mult râvnit – admirația dom­nilor.

#Puterea este văzută ca fiind un atribut bărbătesc. Deși în zilele noastre vedem din ce în ce mai mulți bărbați care trec pragul saloanelor, acest lucru nu le atacă imaginea de per­soane puternice în niciun fel. Dar știi ce? Ideea de bărbat în salon, ideea de pensat, manichiură la bărbați pare a fi în contradictoriu cu ideea de „putere” și imaginea de mascul puternic. De ce? Pentru că aceste lucruri ar fi fost conside­rate pur feminine din cauza ideii de „bărbatul este cel care aduce hrana – muncește cu mâinile, nu are timp de înfrumu­sețări”.

Din accepțiuni mitologice, reclame, războaie, viața cotidiană – scot câteva stereotipuri pe care le dezbat. Citește mai jos care sunt acestea și spune-ți și tu părerea despre acest tip de „fake news”.

Femeia la bucătărie, femeia la sa­lon, mămiciție și vieți trăite (di)ferit

Hillary Clinton se mândrește cu alegerile ei în carieră și fa­milie; scria încă din 2016 în New York Times: „Presupun că aș fi putut să stau acasă, să fac prăjituri și să beau ceai, dar ceea ce am decis să fac este să îmi împlinesc cariera în care am intrat înainte ca soțul meu să devină o persoană publică”.

Întâlnim aici stereotipul „Femeia nu se poate ocupa și de familie și de carieră” – ea trebuie să stea acasă să aibă grijă de copii și soț. Lucru care este complet dezmințit de numă­rul crescând de companii care au la conducere femei. Dacă media în SUA este de 23%, în UE de 26% – în Europa de Est procentul crește simțitor la 38% (potivit datelor firmei de consultanță Grant Thornton). Poate chiar și la tine la mun­că, salonul este condus de o mămică sexy și descurcăreață, care are timp și să își ia copilul de la școală.

„Femeile puternice trebuie să aibă un aer masculin”

Ce e slăbiciunea? Cedare? Un atu? Un dezavantaj? De ce sunt văzute femeile ca fiind „slabe”? Încă din poveștile pro­movate de Disney, fetele sunt portretizate ca firave, mult mai slabe, mai scunde decât personajele bărbați din aceleași fil­me. Poate recent, în Tangled (remake de la Rapunzel) să fie personajul principal masculin reprezentat similar cu Rapun­zel însăși – însă asta pentru că este o peliculă ce dorește să echivaleze cumva rolul de gen. În același aspect, Merida din Neînfricata, deși fizic era portretizată împreună cu mama sa ca fiind silfidă, avea o trăire vulcanică, războinică – lucruri ce îi confereau „putere”. Deși frica, temerea, apar în stângă­ciile pe care le face, le pun totuși pe seama tinereții – asta pentru că însăși mama sa era o prezență „puternică” prin stilul ferm de educație pe care îl oferă și pentru siguranța cu care vorbește și ia decizii.

Psihologic, nu suntem înzestrați diferit – deși creierul ne funcționează diferit – legăturile dintre sinapse sunt mult mai aprinse în cazul femeilor – de unde și ideea de multitasking performant la femei. Dar fiziologic, avem aceleași structuri. Ne diferențiază educația, anturajul și ne marchează foarte tare modelul văzut acasă, la părinții, apropiații noștri.

Suntem ceea ce vedem, ce ni se spune, ce fac alții și noi imităm. De la o putere fizică crescută a bărbaților față de rafinamentul unei femei – în societate era considerat că doar abordarea unei ținute masculine și a unui comportament masculin vor ajunge femeile să fie puternice. Însă puterea fizică nu are nicio legătură cu masculinitatea. În fond, a fi puternic este mai mult decât a putea sparge un lemn. Este despre fermitate, despre acceptarea sinelui, acceptarea de­ciziilor și consecințele acestora. Despre asumare. Iar asu­marea nu este feminină sau masculină, nu?

„Consider că sunt foarte importante contribuția, intuiția și inspi­rația feminină în cadrul unei companii. De cele mai multe ori, ele văd lucrurile din altă perspectivă care completează viziunea masculină.’’ – Bogdan Buta (fondatorul UNTOLD și Neversea).

„Locul femeii este la bucătărie”

Respectul pentru o femeie înseamnă să îi recunoști meritele și munca, să îi apreciezi efortul. Și asta poate însemna să îi acordăm chiar și timpul să aibă un moment de relaxare pen­tru ea. Ești inclusă și tu, dragă cititoare. Iar dacă ești un citi­tor, uită-te în jurul tău și apreciază omul frumos de lângă tine.

Bucătăria este un loc sfânt. Se regăsește oriunde, chiar și în salon. Undeva, într-o cămăruță, colegi și colege se strâng pentru a mânca. Împreună sau separat. Dar e locul tuturor. Ideea că bucătăria este pentru femei, înfiripată în leagănul războaielor, înglodată în purtarea de grijă a copilului se schimbă astăzi. De la bucătari chefi bărbați, la bărbați care își învață partenerele de viață să taie ceapă, bucătăreala co­mercializată și globalizată este deja un lucru fancy și bun de făcut. De toți. Sau de nimeni. Înlocuim stereotipul femeii de la cratiță cu femeia din spatele aplicației de comandare a mâncării la birou sau acasă.

„Feminismul este o luptă împotriva bărbaților”

Este asociat cu ura față de bărbați, de unde și teama feme­ilor de a se manifesta, dar și sentimentul ciudat pe care îl avem când auzim că sunt și bărbați feminiști. Finalmente, acest feminism este despre egalitatea de gen – o luptă pen­tru drepturile femeilor, dar și ale bărbaților, un democratism ideatic.

Vechea poveste cu „o femeie nu va ridica un sac de ciment” este depășită. Gândind că există mașinării și utilaje ce pot facilita munca, putem avea același sac cărat și de o femeie și de un bărbat, la fel de ușor. Drepturile se cer a fi la fel – nu vorbim despre aspect, măsurare de putere, ci o egalitate în societate, o apreciere similară a amebelor sexe.

De unde am pornit totuși în acest material? A fost martie, o lună superbă cu puternic iz feminin. Un moment de respiro pentru doamne, un moment în care domnii le oferă momen­te de răsfăț „programat”. O vizită la salon este benefică – de la un masaj bun, la un tratament facial, la un pensat sau o pedichiură, a fi îngrijit este un drept și ceva cât se poate de normal.

A fi mamă nu înseamnă să te neglijezi. Să fii casnică nu în­seamnă să ai mâini aspre, să porți haine rupte și să stai ne­pieptănată. Să ai grijă de soț nu înseamnă să porți haine su­mare, să gătești și să îl lași să se relaxeze după job. Poți să le faci pe toate în același timp în care îți și oferi momentul tău de relaxare și apreciere. Poți face o ciorbă de curcan și cu gene și sprâncene laminate.

Poți să faci și sport în echipament – atât acasă, cât și la sală, ca mai apoi seara să mergi acasă să mânânci în familie ceva gătit de soț sau pur și simplu comandat din oraș.

Toate aceste mișcări sociale și de „emancipare” sunt de fapt un normal al creșterii stimei de sine, a recunoașterii valorii personale.

Toate acestea sunt lucruri pe care tu ca și specialist de beauty să i le spui clientului tău. Sau să le ții și tu minte pen­tru tine, și să acționezi.

Simte-te și fii așa cum îți dorești, ai curajul de a vedea totul în tonuri colorate și gri, nu doar alb și negru. Până data viitoare, trăiește frumos!