Vitamina B3 împotriva îmbătrânirii pielii

Formele cele mai frecvent utilizate în domeniul cosmetic sunt: nicotinamida, acidul nicotinic şi esteri ai acidului nicotinic (de exemplu, tocoferil Nicotinate, benzilic Nicotinate). Vitamina B3 este un precursor al unei familii de factori care întăresc acţiunea mai multor enzime: în special se formează nicotinamid adenine dinuecleotida – o coenzimă ce se găseşte în toate celulele vii (NAD), derivatul sau fosforilate (NADP), şi formele lor reduse (NADH şi NADPH), înzestrate cu proprietăţi antioxidante. Acesti co-factori sunt implicaţi în multe reacţii enzimatice care au loc la nivelul pielii.

Utilizarea topică a vitaminei B3este responsabilă pentru numeroasele activităţi la nivelul pielii, cum ar fi stimularea sintezei sfingolipidelor, acizilor graşi liberi, colesterolului şi ceramidelor, o parte integrantă a filmului hidrolipidic mai superficial a cărei reducere duce la o creştere a uscăciunii pielii. Aplicarea vitaminei B3, duce la o îmbunătăţire a barierei la nivelul epidermei şi o îmbunătăţire a rezistenţei pielii la agresiunile externe.

O altă funcţie datorită căreia vitamina B3 este folosită în tratamentele actuale, este capacitatea de a reduce hiperpigmentarea pielii, deoarece inhibă transferul de melanozomi (vezicule care conţin melanina), de la melanocite la cheeratinocite. Vitamina B3 este, de asemenea, capabilă de stimulare a fibroblastelor pentru a produce mai mult colagen şi prin urmare, este responsabilă pentru îmbunătăţirea elasticităţii şi tonusului pielii.

Vitamina C împotriva îmbătrânirii pielii

Vitamina C cunoscută şi ca acid ascorbic, este o vitamină solubilă în apă şi un antioxidant puternic, utilizat în domeniul cosmetic pentru capacitatea sa de a contracara efectele îmbătrânirii pielii atât intrinseci cât şi extrinseci. Această capacitate este atribuită proprietăţii antioxidante puternice şi fotoprotectoare ale acidului ascorbic.

Vitamina C este prezentă la nivelul pielii în cantitate foarte mică. Printre numeroasele sale caracteristici se remarcă cea de luminozitate a pielii, în virtutea acţiunii sale de inhibare a sintezei tirozinei, molecula precursoare a melaninei. De asemenea, sunt cunoscute şi proprietăţile sale anti-inflamatorii, în special în cazurile arsurilor datorateexpunerii prelungite la soare.

În combaterea efectelor îmbătrânirii, vitamina C acţionează şi la un alt nivel: mai profund al pielii. De fapt, joacă un rol-cheie în menţinerea unei densităţi optime de colagen la nivelul dermului: studiile biochimice au arătat că ar fi un co-factor pentru lizină şi pentru prolin-hidroxilază, două enzime esenţiale în biosinteza colagenului. Hidroxilarea colagenului permite formarea şi stabilizarea structurii triple helix, şi a cross-linking-urilor ( legături transversale) a tropocolagenului.O creştere a producţiei de colagen se va observa printr-o îmbunătăţire a calităţii pielii cu privire la elasticitate si tonus. Toate aceste utilizări şi aplicaţii sunt, totuşi puternic limitate de stabilitatea redusă în prezenţa apei şi a oxigenului. Există diverse strategii urmărite, în scopul de a evita această problemă, prin excluderea oxigenului utilizând ambalaje impermeabile la aer şi chiar utilizarea sistemelor care să protejeze vitamina C de oxigen, apă şi compuşi ai formulei din care face parte, etc. Până în prezent, singura strategie cu adevărat eficace pentru stabilizarea vitaminei C, pare a fi utilizarea formelor sale protejate, cum ar fi acidul ascorbic-2-glucozida, ascorbil 2- fosfat sau acidul ascorbic 6-palmitat, chiar dacă potenţialul lor antioxidant şi biodisponibilitatea la nivelul pielii sunt mult mai mici.

Sisteme enzimatice împotriva îmbătrânirii pielii

Acestei categorii îi aparţin enzime de origine biotehnologică, utilizate în produsele cosmetice, în scopul de a restabili forma enzimatică prezentă în mod natural pe pielea umană. Dintre acestea cel mai important este enzima SOD (Superoxid dismutaza), difuzată în toate celulele care “consumă” oxigen, în care se comportă ca un “gunoier”: acesta este capabil de a reţine/bloca un radical liber, denumit anionul superoxid, convertind-ul în oxigen şi peroxid de hidrogen. Enzima SOD este, prin urmare, capabilă de a inhiba denaturarea proteinelor, prevenirea lipoperoxidarii şi de a evita daunele ADN-ului cauzate de expunerea la agenţi exogeni, cum ar fi razele ultraviolete. Acţiunea sa este sporită de prezenţa sistemelor antioxidante, precum vitamina E şi vitamina A, în plus, Superoxid dismutaza este capabil de a regenera vitamina E în urma oxidării.