de Umberto Borellini

În Occident, ideea algelor marine ca hrană a fost împrumutată recent datorită răspândirii preparatelor din bucătăria orientală, dar celelalte proprietăți ale acestor plante sunt exploatate de secole.

Ţărmurile vestice sunt spălate de Oceanul Atlantic și unele zone europene de pe coasta spaniolă, britanică și mai ales cea franceză, oferă condiţiile ideale pentru întinderi luxuriante de alge Laminaria digitata și Macrocystis pyrifira, în special.

Începând cu anul 1500 au devenit o sursă de hidroxid de potasiu (potasă) și bicarbonat de sodiu (soda) datorită cererii mari din partea sticlarilor de la curţile regilor francezi. Recoltarea algelor a fost intensificată și a devenit suficient de puternică pentru a-l forţa pe Regele Soare, Ludovic al XIV-lea, spre sfârșitul anului 1600 să reglementeze această activitate.

“De-a lungul secolelor, algele au devenit importante din diferite motive: conținutul lor de iod şi alginaţii utilizaţi în industria alimentară şi alte molecule utile pentru dietă şi pentru produsele cosmetice naturale, unde acestea pot exprima cel mai bine beneficiile proprietăților biochimice cu care sunt însuşite.”

Iată cum puterea mării este capturată, între tradiție și modernitate, pentru a se regăsi în farfuriile noastre, în produsele fitoterapeutice şi în producerea cosmeticelor folosite pentru îngrijirea pielii. Algele au fost printre primele organisme vii care au apărut pe pământ şi au populat apele. Prezența lor în apă a condus la crearea altor forme de viaţă, nu numai acvatice ci şi terestre. Ca şi în cazul celorlalte plante, algele au un pigment verde  -, clorofila, care le permite să pună în aplicare procesul de fotosinteză prin care este absorbit dioxidul de carbon dizolvat în apă și apoi utilizat pentru a produce zaharuri, amidon şi celuloză. În acest mod, organismele vegetale convertesc energia luminii de la soare în energie chimică, capturând-o în molecule complexe și pline de energie. Ele sunt diferențiate în funcție de compoziție şi culoare: cele verzi trăiesc, în general, mai la“ suprafaţă”, libere sau fixate pe stânci, în timp ce algele brune și roşii trăiesc la adâncime. Compoziția biochimică a structurii algelor este un indiciu legat de beneficiile aduse de folosirea în mod regulat atunci când avem de-a face cu blocaje metabolice și energetice care împiedică sau limitează funcţionalitatea corpului uman.

„Nefiind medicamente, algele sunt indicate pentru a îmbunătăți funcția tractului gastro-intestinal, pentru a ridica nivelul de energie metabolică şi de a promova circulația fluidelor din organism, pentru a purifica şi detoxifia organanismul, pentru a normaliza compoziția sângelui şi pentru a încetini procesele degenerative ale senescenţei. Utilizate în domeniul alimentar, cosmetic şi farmaceutic, algele reprezintă legătura cu o antică memorie subconştientă, legată de mare, acolo unde viața îşi are propria origine și în care putem regăsi energia primordială.”

Este bine să specificăm principiile active găsite în alge, în scopul de a înțelege beneficiile pe care le aduc organismului:
●Acizi grași esențiali: deoarece organismul uman nu le poate sintetiza și este forțat să le absoarbă din alimente. Îşi pot găsi aplicarea pe scară largă în produsele cosmetice deoarece acestea sunt foarte puțin oxidabile.
● Enzimele sunt catalizatorii vieții. Ele iau parte aproape la toate reacțiile celulelor şi le accelerează viteza de dezvoltare.
●Proteinele: sunt bogate în aminoacizii esențiali care participă la toate fenomenele de refacere prezente în organismul uman. Algele care le conţin reprezintă, prin urmare, o sursă de proteine de o importanță considerabilă.
●Mineralele, cum ar fi sodiul, potasiul, fosforul, calciul, şi multe altele.
●Oligoelementele cum ar fi: fierul, cuprul, argintul
●Vitaminele: A, B1, B2, B5, B6, B12, C, D, E.

Algele cele mai utilizate pe scară largă în tratamentele de înfrumusețare și produse cosmetice sunt:

●Spirulina: este o micro-algă din clasa Cyanophyceae (alge albastre-verzi). Este bogată în aminoacizi, acizi grași esențiali, proteine și vitamina B

●Fucus: trăieşte pe suprafaţa rocilor sau pe malul mării. Are o mare putere drenantă, purifiantă și revigorantă pentru metabolism.

●Laminaria: se găseşte numai în timpul mareelor de primăvară. Este folosit în talasoterapie pentru puterea sa lipolitică, este un adjuvant în cura de slăbire, stimulează metabolismul, ajută sistemul imunitar şi oboseala mentală.

●Undaria: este o algă marină brună, care creşte pe coasta Bretaniei; este folosită pentru reînnoirea celulară naturală.

●Chondrus: se găseşte la reflux, are proprietăți detoxifiante, este bogată în acid usnic care desfăşoară o activitate bactericidă, antibiotică. Este utilizată în produsele cosmetice care purifică pielea predispusă la acnee și impurități.

●Lithotamnium: algă coralină de culoare albastru luminos, este utilizată în talasoterapie pentru aportul său important de minerale.

●Ulva: este o algă verde marină cu proprietăţi anti-age. Stimulează sinteza de colagen.