Interviu cu Judith Ardelean

“Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort și timp – Dalai Lama”

Dragă Judith, consideri că pentru a lucra în domeniul înfrumusețării, ai nevoie de o chemare anume?
A lucra în înfrumusețare este mai mult decât a face o tunsoare, un machiaj, o manichiură. Este o meserie complexă, pe care trebuie să o iei foarte în serios. În special, a fi cosmeticiană, însemnă să fii bine pregătită din punct de vedere al bazelor, bine informată din punct de vedere ale noutăților, să ai abilitatea de a-ți adapta cunoștințele la nevoile clientelor și, nu în ultimul rând, să fii avidă de informații, de cunoștințe. Este bine venit dacă ești un bun ascultător și să fii un bun psiholog. De multe ori, când eram întrebată ce lucrez, răspundeam – Psihocosmetică.

Tu cum ai pornit pe acest traseu și cine te-a influențat în acest sens?
Cum am ajuns să fiu cosmeticiană? Am avut ocazia să o cunosc pe cea mai bună cosmeticiană din vremea respectivă (și nu numai), Negruțiu Elisabeta (Beti), care, la un moment dat, m-a întrebat, dacă nu vreau să devin cosmeticiană? Apoi să mă duc la Budapesta să învăț ceva nou, care poate fi de viitor. Răspunsul meu, intuiți care a fost. Toate acestea s-au petrecut în 1997. Așa am devenit ucenica ei pentru patru ani. Patru ani în care doamna Beti a fost mentorul, îndrumatorul și formatorul meu.
Țin să îi mulțumesc pe această cale pentru toată dăruința cu care m-a format atât pe mine, cât și pe toate ucenicele sale, de-a lungul timpului, și tot aici țin să îmi cer scuze pentru modul în care drumurile noastre s-au despărțit.

Ai devenit unul dintre numele importante în micropigmentare din România, grație talentului dar și pregătirii tale permanente. Care au fost manifestările din acest domeniu care au ceva de spus, la nivel internațional, din punctul tău de vedere? Pe cine admiri?
După primul curs (1997), din Budapesta, în 2004 am intrat la Facultatea de Medicină și Farmacie, la Cosmetică Medicală. De ce? Pentru că am avut impresia că îmi lipsește ceva. Știam multe lucruri, care se întâmplă, dar nu știam mecanismul de funcționare? În cei trei ani, am primit toate răspunsurile la cursurile de histologie, dermatologie și endocrinologie. Fiind în domeniu, am știut ce și la ce mă ajută. Apoi, în 2005, am plecat în München, la Long Time Liner, din dorința de a învăța ”Fir cu Fir” și colorarea totală buze. De aici a pornit totul! S-a deschis poarta spre târguri și expozițiile din afară. A urmat anul 2006, când am traversat o perioadă de reorganizare a vieții și a priorităților, când am fost puși în fața unor hotărâri majore, când am spus că eu mai am multe de făcut aici, pe acest pământ, în această viață. Atât de multe că, în 2008, am înființat Heal Cosmetic, ca afacere de familie. Devenind formator/trainer, trebuia să caut la rândul meu trainerii de valoare. Am învățat de la foarte mulți/multe: Anna Savina, Tatijana Petraitis, Anya Zabolotnaya, Mary Ritcherson, Branko Babici, Sviatoslav Otchenash, Nataliya Yeremenko – fără a-i enumera pe speakerii de la conferințe. Ce pot să spun? Fiecare trainer are propria sa viziune asupra armoniei, fiecare are un stil. Dar ce a spus Mary la un curs: „Învățați de la cât mai mulți, apoi creați-vă propriul stil», a devenit ars poetica mea.
Pe cine admir? Pe cine pune accent pe dăruire, pe inovație, pe evoluție. Pe toți, cei la care am fost la cursuri, îi admir pentru ceva, pe fiecare pentru altceva. De acesta am ales să merg la ei, fără ezitare, chiar dacă, de foarte multe ori, aceste cursuri au devenit concediile familiei.

<<Consider că rolul meu este să le arăt frumosul insesizabil, acel „mai puțin” care este „mai mult”.>>

Cum arată o zi de-a ta de lucru?
Ziua mea de lucru? Nici nu am crezut că e atât de greu să răspund la această îmtrebare. Încep dimineața la 7-7.30, trimit mesaje de confirmare clientelor programate, până primesc confirmările, încerc să răspund la întrebările de pe social media, între timp barista Nicu pregătește cafeaua. În general, la ora 9.00 sunt la salon. Când plec acasă? Niciodată la ora la care am crezut de dimineață, că voi pleca. Foarte rar înainte de ora 19.00. Când ajung acasă, din nou intru pe mesagerie, pe mailuri.