Cunoaşterea mecanismelor prin care se manifestă îmbătrânirea prematură a pielii care nu se datorează factorilo genetici, oferă o bază de plecare important în diagnosticarea si abordarea preventivă a acestui proces şi, implicit, oferă opţiuni în alegerea unui tratament dermatocosmetologic eficient.

de Profesor Dr. Umberto Borellini, Italia

Personalitate a lumii cosmetice europene. Autorul manualului "Cosmetologia" editat de Ala Edizione Milano, reeditat pana acum de 10 ori.

De fapt, contracararea apariţiei ridurilor este rezultatul unei sinergii de caracteristici

care pot fi rezumate după cum urmează:

• Aplicarea topică a antioxidanţilor, molecule capabile de a captura şi neutraliza radicalii liberi, responsabili pentru daunele ireversibile asupra pielii;

• Utilizarea constantă şi continuă în timpul expunerii la soare a filtrelor chimice sau fizice care să blocheze razele UVA şi UVB pentru a preveni deteriorarea

indusă de radiaţiile ultraviolete;

• Utilizarea moleculelor de netezire şi exfoliere, cum ar fi alfahidroxiacizii care stimulează regenerarea fiziologică a celulelor, lăsând pielea moale şi luminoasă;

• Aplicarea moleculelor depigmentante care inhibă producţia de melanină şi reduce intensitatea petelor determinate de vârstă;

• Aplicarea peptidelor miorelaxante capabile de a reduce pierderea de elasticitate şi tonusul pielii, printr-o acţiune de blocaj la nivelul muşchilor care imită, acţiunea toxinei botulinice;

• Folosind agenţi soft-focus, substanţe capabile să reducă vizibilitatea rugozităţii pielii printr-un fenomen de tip optic.

Vom descrie acum, mai în detaliu, caracteristicile unora dintre ingredientele pe care le-am menţionat şi care se regăsesc în produsele cosmetice anti-îmbătrânire.

Principalele vitamine utilizate în fabricarea produselor cosmetice sunt împărţite în două categorii: liposolubile, ceea ce înseamnă solubile în uleiuri sau grăsimi, cum ar fi vitamina A şi vitamina E şi solubile în apă, cum ar fi vitamina C sau vitamina B3.

Vitamina A poate fi folosită sub diferite forme, printre care se distinge retinolul şi formele sale esterificate mai stabile, precum acetat de retinil, propionate de retinil şi palmitat de retinil. Prin acţiunea anumitor enzime prezente la nivelul pielii, aceste molecule sunt toate transformate în acid transretinoic, care reprezintă forma biologică activă a vitaminei A. Aceasta acţionează la nivelul pielii, prin diverse mecanisme, în primul rând prin a influenţa transcrierea ADN-ului, prin stimularea expresiei unor enzime specifice dintre care unele au funcţia de a îmbunătăţi grosimea pielii, reducând astfel profunzimea ridurilor. Rezultatele acţiunii sale determină proliferarea şi diferenţierea keratinocitelor (celulele care alcătuiesc epiderma) şi măresc producţia de glicozaminoglicani (GAG), molecule capabile să depoziteze apa, îmbunătăţind hidratarea pielii.

La nivelul dermului, vitamina A acţionează în schimb determinând o producţie crescută de colagen, cu o îmbunătăţire a structurii de susţinere, care ajută în a conferi tonus şi elasticitate pielii.

Vitamina A, în toate formele sale, este uşor de supus degradării atunci când este expusă la lumină şi la aer: prin urmare este de preferat să fie folosită în cremele de noapte.

Molecula de acid retinoic este o formă particulară de vitamina A, mult mai eficientă în tratamentul împotriva îmbătrânirii premature dar, din cauza activităţii sale cheratolitice are un potenţial iritant, fiind permisă utilizarea acesteia numai în domeniul dermatologic.

Vitamina E şi esterii săi posedă o puternică activitate antioxidantă reuşind să neutralizeze reactivitatea radicalilor liberi, blocând cascada de evenimente care conduc la stresul oxidativ, responsabil de deteriorarea celulelor. Vitamina E este utilizată pe scară largă în fabricarea produselor destinate expunerii la soare deoarece este capabilă să absoarbă radiaţiile UV, care produc efectele cele mai nocive la nivelul pielii.

Dacă este aplicată, după expunerea la lumina soarelui, vitamina E poate reduce eritemul şi edemele induse de soare; în plus, aplicaţiile topice de vitamina E pot îmbunătăţi hidratarea pielii la nivelul stratului cornos, şi capacitatea de a reţine apa în straturile pielii.

În domeniul cosmetic, formele cele mai utilizate ale vitaminei E sunt: tocoferolul şi acetatul de tocoferil (un ester care la nivelul pielii este hidrolizat şi eliberează α-tocoferol). Tocoferolul are un caracter marcat lipofil şi este, prin urmare, în special legat de membranele celulare, în acest caz reuşind să contracareze eficient excesul de ROS (radicali liberi), prevenind procesul de peroxidare a lipidelor. O dată realizată propria funcţie, tocoferolul oxidează şi devine inactiv, însă funcţionalitatea acestuia poate fi regenerata printr-o vitamin C sub formă de acid ascorbic. Utilizarea sa în formulele cosmetice este

de multe ori combinată cu vitamina A şi C, deoarece rezultatele lor combinate

determină o întărire şi o prelungire a acţiunii antioxidante.