Celulita este un inestetism cauzat de o tulburare a hipodermei, un ţesut care se află sub dermă, de natură adipoasă. Consecinţa acestei degenerări a ţesutului este hipertrofia, adică o creştere a volumului de celulele de grăsime, retenţie de apă şi staza lichidului în spaţiile intercelulare. În acest articol vom descrie evoluţia fenomenului, cauzele şi remediile prin care poate fi contracarat.

CE ESTE, DE FAPT, CELULITA?

Celulita este o tulburare a hipodermei, un ţesut amplasat sub dermă, de natură adipoasă. Este un ţesut activ ce face legătura între metabolism şi echilibrul caloric.
Activitatea sa se manifestă printr-o funcţie lipolitică ce determină dizolvarea grăsimilor, atunci când echilibrul caloric este negativ, sau prin liposinteză, care activează depunerile de grăsimi, atunci când echilibrul este pozitiv. Aceasta constituie rezerva de energie a organismului.

Ţesutul adipos este distribuit în mod diferit în cazul celor două sexe. În cazul sexului feminin, acesta este mai pronunţat în partea inferioară a corpului, zonă care prezintă o deosebită sensibilitate faţă de acţiunea întreprinsă de estrogen şi progesteron, hormoni specifici feminini. Femeia, deşi subţire, prezintă concentrări adipoase evidente la nivelul şoldurilor. În cazul bărbaţilor, localizările de grăsime se regăsesc, în special, în zona abdominală. Ţesutul adipos trebuie să fie capabil să îndeplinească necesităţile organismului, prin urmare, pentru a face acest lucru, se dovedesc a fi foarte importante toate acele activităţi care vizează păstrarea unei bune microcirculaţii a adipozităţii şi a difuzării moleculelor de grăsime: trigliceridele.

Factorii care interferează negativ cauzează modificări localizate la nivelul microcirculaţiei masei adipoase, iar în timp determină o compromitere anatomică şi funcţională a unităţii vasculare a ţesutului care poate duce la declanşarea unor probleme la nivelul hipodermei şi dermei.
Celulita este cauzată de degenerarea microcirculaţiei la nivelul ţesutului adipos, cu modificarea, în consecinţă, a celor mai importante funcţii metabolice a acestuia.

Termenul medical pentru celulită este Paniculopatia Edematoasă-Fibrosclerotică (PEF).

Consecinţa acestei degenerări a ţesutului este hipertrofia, adică o creştere a volumului celulelor de grăsime şi retenţia de apă şi stază de lichid în spaţiile intercelulare. Celulele adipocite suferă modificări în formă şi volum, crăpături ale membranei citoplasmatice (care formează învelişul celulelor) şi, în consecinţă, eliberarea trigliceridelor, şi anume: grăsimea în sine, care se împrăştie în ţesuturi. Ulterior au loc şi fenomene regresive, procese reactive la nivelul ţesutului reticular în jurul adipocitelor şi implicarea colagenului din zona respectivă, acestea fiind cauzate de dispariţia structurii ţesutului adipos din zona interesată.
Degenerarea este definită ca lipostrofie, ceea ce înseamnă modificarea caracteristicilor ţesutului adipos. Astăzi, graţie examinărilor termografice, poate fi urmărită evoluţia celulitei.

FAZELE DE EVOLUŢIE ALE CELULITEI

Faza normală
Ţesutul adipos bine vascularizat şi capilarele poziţionate în apropierea membranei de adipocite permit schimburi metabolice corecte.

Faza 1 (Celulita Edematoasă)
Este o faza reversibilă, caracterizată prin edem şi printr-o modificare iniţială a vascularizării. Vasele de sânge prezintă o permeabilitate anormală a peretelui, fapt ce determină transpiraţia plasmei, stagnarea şi acumularea în spaţiul interstiţial. Pielea devine mai puţin elastică şi îşi pierde supleţea.

Faza 2 (Celulita Fibroasă)
Se caracterizează prin creşterea ca număr şi dimensiune a fibrelor reticulare prezente în jurul adipocitelor, agravând astfel starea microcirculaţiei şi relaţia sa cu adipocitele. De asemenea, există o pierdere a elasticităţii pielii şi a supleţii acesteia. Se reduc schimburile şi există, totodată, o stagnare de toxine, care se manifestă printr-o piele palidă, hipertermică, la nivelul căreia încep să se manifeste parestezii (modificări de sensibilitate ale pielii).

Faza 3 (Celulita Sclerotică)
În această etapă începe formarea micronodulilor, structuri foarte mici, rotunjite şi încapsulate în fibre de colagen. Nodulii şi fibrele împreună formează un “complot” (conglomerat ce închide microcirculaţia şi adipocitele, împiedicând astfel schimburile metabolice). Ca urmare, începe o scleroză a ţesutului conjunctiv din derm, o hipercheratoză a zonei afectate şi, în consecinţă, o lipsă de oxigenare. Pielea are aspectul caracteristic de coajă de portocală, iar la palpare apare o senzaţie dureroasă.

Faza 4 (Celulita Ireversibilă)
În această fază micronodulii se înmulţesc, ajungând să formeze macronoduli, care se pot simţi uşor la palpare. Aceştia sunt mobili şi dureroşi chiar şi în repaos. Această etapă evoluează în fibroză, un proces ireversibil, caracterizat prin scleroză finală, în cazul căreia fibrele de colagen formează o legătură densă din ce în ce mai strânsă şi mai profundă la nivelul fasciilor musculare. Aspectul pielii (coajă de portocală) devine foarte marcat, iar pielea îşi modifică grosimea, manifestând hipertermie. Apar vergeturi şi senzaţii spontane de durere iar la palpare nodulii pot fi dectectaţi uşor, singulari sau sub forma unor conglomerate, ţesuturile fiind slab vascularizate.

DIFERENŢA ÎNTRE GRĂSIMEA LOCALIZATĂ ŞI CELULITĂ

Este important să fie definite caracteristicile care diferenţiază grăsimea localizată, un fenomen normal al celulitei, de celulita propriu-zisă (Paniculopatia Edematoasă-Fibrosclerotică -PEF).

Acestea sunt:

Aspectul suprafeţei cutanate
În cazul grăsimii localizate, pielea are un aspect neted şi omogen de culoare normală, cu nicio rugozitate şi fără dungi de culoare albicioasă sau alb-gălbuie. Secreţia glandelor sebacee este, de obicei, normală. În faza 1 şi 2, suprafaţa pielii, în cazul PEF, este perfect normală în aparenţă şi se identifică cu cea a grăsimii localizate. În faza 3 şi 4, pielea începe să se evidenţieze printr-un stadiu avansat de celulită, prezentând aspectul caracteristic de coajă de portocală care manifestă rugozitate, dungi albicioase şi formarea de depresiuni sub forma unor mici cratere. Epiderma, uneori, poate fi uscată iar, alteori grasă, subţiindu-se în faza a 4-a.

Senzaţia la palpare
La palpare, zona cu grăsime localizată este nedureroasă, moale şi cu o corectă elasticitate. În plus la atingere nu se simt plăci, edeme, rugozităţi şi macronoduli. Palparea zonei afectate de celulită(PEF) cauzează durere începând cu faza a 3-a, pentru ca apoi să devină acută, în faza a 4-a. Moliciunea pielii creşte uşor în prima şi a doua fază, astfel încât amprenta degetului rămâne vizibilă pe piele în urma presopuncturii, iar în a 3-a şi a 4-a fază, moliciunea scade. Elasticitatea se diminuează în toate cele 4 faze şi, la începutul fazei a 3-a, se vor simţi plăci la aplicarea unei uşoare presiuni cu vârful degetelor.
În prima şi a doua fază nu se detectează edeme dar, începând cu a treia fază a celulitei, acestea vor fi prezente la periferia plăcilor celulitice, ca apoi să dispară în cea de-a patra fază. În a treia fază încep să se distingă nereguli la nivelul pielii: micronodulii. În a patra fază, în schimb, vor apărea macronoduli determinaţi de confluenţa şi de încorporarea mai multor micronoduli învecinaţi. Nodulii mai mari sunt de diferite dimensiuni, ajungând chiar şi de mărimea unui bob de mazăre.

Există, de asemenea, forme mixte caracterizate de coexistenţa depozitelor de grăsime localizate cu PEF.
Este destul de frecventă apariţia celulitei atunci când există o hipertrofie, mai ales la nivelul picioarelor. Este cazul multor femei cu o formă uşoară de grăsime localizată, ca urmare a sarcinii sau a utilizării îndelungate a contraceptivelor, ori care suferă de pe urma dezechilibrelor hormonale, fiind predispuse unor modificări la nivelul microcirculaţiei şi la stază venoasă.

UNDE SE FORMEAZĂ CELULITA?

Celulita poate afecta diferite zone ale corpului. Unele persoane prezintă zone mici, bine definite, în timp ce altele sunt afectate pe suprafeţe mari. Sexul şi vârsta contribuie în mod semnificativ la amplasarea diferită a zonelor celulitice.

Sunt afectate în special:

Şoldurile
Este o zonă a corpului feminin uşor afectată de celulită, ce alterează profilul lateral al siluetei. Deseori, la aceasta se asociază şi o predispozitie de grăsime la nivelul feselor, care capătă un aspect mai mult sau mai puţin lax „fese căzute”). Această celulită se poate extinde, în timp, la nivelul întregului picior.

Partea externă a coapsei
Această zonă este adesea afectată de „pernuţe”, care pot fi independente (încep cu o depresiune marcată de-a lungul liniei de compresie a îmbrăcăminţii strâmte purtate pentru timp îndelungat) sau combinate cu alte infiltrări celulitice din partea de sus a coapsei. Vestimentaţia necorespunzătoare, gen jeans foarte strâmt care împiedică o corectă circulaţie sangvină mai ales în poziţie aşezat, este prima cauză a acestui tip de celulită.

Partea internă a coapsei
De obicei în această zonă apare o celulită flască, mobilă şi nedureroasă. Deseori vestimentaţia strâmtă, mai ales cea la nivel inghinal este originea problemei.

Partea posterioară a coapsei
Pe partea posterioară a coapsei, celulita este în general difuză, de tip moale sau compact. Se datorează mai ales compresiei provocate de poziţia aşezată, prelungită. Coapsa afectată de celulită, mai ales cea de tip moale, are aspectul schimbat şi este împovarată de „cascade” de grăsime moale. În partea anterioară a coapsei, mai ales deasupra genunchiului, celulita moale sau compactă este, în general, întinsă şi prezintă adesea denivelări ce devin vizibile când persoana stă în picioare.

Partea posterioară a pulpei
Este mai evidentă dacă se strâng marginile ţesutului cutanat, şi are clasicul aspect de coajă de portocală. Adesea se pot vedea „pernuţe” de grăsime la nivelul genunchilor şi în spatele maleolelor gleznei.

Umerii
Localizările celulitice în zona umărului nu sunt tipice, şi nici frecvente. Ele sunt asemenea unor umflături moi, adesea mărginite spre gât de o brazdă care reprezintă urma sutienului sau a bretelelor. Se difuzează în interior spre susţinătorii axilici, iar în partea posterioară poate fi confundată cu celulita braţului. Odată cu înaintarea în vârstă poate apărea o celulită flască.

Braţele
Aici celulita este prezentă mai ales pe suprafaţă internă şi pe cea posterioară. Prima este, în general, mai moale, cea de-a doua este mai păstoasă, contopindu-se cu cea a susţinătorului posterior al axilei.

Celulita bărbiei
Corespunde aşa-numitei bărbii duble: o acumulare care se întinde între bărbie şi gât la persoanele cu localizări de grăsime difuze. Nu poate fi deosebită cu uşurinţă de grăsimea localizată, deoarece adesea lipsesc elementele caracteristice.

Celulita gâtului – în partea posterioară
În partea posterioară a gâtului, la punctul de întâlnire cu umerii, se poate găsi aşa numita “cocoaşă de bizon”, o formaţiune de celulită compactă, dureroasă la palpare şi la unele mişcări cauzate de compresia exercitată asupra nervilor cervicali. Acest tip de celulită poate fi întâlnită mai des la femeile de tip androgin şi la bărbaţii cu constituţie masivă.

Celulita abdomenului
Acest gen de celulită este des întâlnită la bărbaţi, în general la cei afectaţi de constipaţie, tulburări digestive şi probleme hepatice. Este localizată mai ales în zona subombilicală şi se prelungeşte, adesea, în forma de colac pe cele două laturi ale şoldurilor.

CAUZELE CELULITEI

La originea celulitei există o combinţie de cauze genetice, constituţionale, hormonale şi vasculare, adesea agravate de viaţa sedentară, stres, boli de ficat, nutriţie neadecvată, tulburări intestinale sau alte boli caracterizate de o retenţie hidrică marcată.

În cazul sexului feminin, dezechilibrul hormonal se află la baza formării celulitei, prin acţiunea estrogenilor şi implicaţiile acestora asupra microcirculaţiei. Acest dezechilibru se acutizează în perioada pubertăţii, sarcinii şi în pre-menopauză, când activitatea hormonală este maximă. Factori diferiţi precum vestimentaţia şi încălţămintea necorespunzătoare, postura şi atitudinile incorecte ale organismului încetinesc, de asemenea, fluxul sangvin şi limfatic, iar toate aceste cauze conduc la dezvoltarea celulitei.

Factorii hormonali
Rolul hormonilor în apariţia celulitei este foarte important. Este fundamentală acţiunea întreprinsă de hormonii ovarieni, hipofizari şi tiroidieni. În timpul pubertăţii, se definesc caracteristicile sexuale secundare feminine, cum ar fi extinderea bazinului, o localizare mai pronunţată a grăsimii la nivelul feselor, coapselor şi şoldurilor, precum şi dezvoltarea glandelor mamare, datorită acţiunii estrogenului care contribuie şi la o retenţie majoră de apă în ţesuturi. Dacă aceste schimbări sunt menţinute în anumite limite, nu creează probleme, dar când intervine un dezechilibru, atunci se manifestă o adevarată patologie. De asemenea, menstruaţia neregulată, tipică vârstei predispune la apariţia celulitei şi accentuarea acesteia.

“În timpul sarcinii, există o condiţie hormonală delicată asociată adesea cu alţi factori, cum ar fi constipaţia, creşterea presiunii abdominale, o scădere a circulaţiei la nivelul membrelor inferioare şi un stil de viaţă sedentar, factori care împreună contribuie la dezvoltarea celulitei”

Un alt moment critic cauzat tot de un dezechilibru hormonal tipic, este perioada care precede menopauza. Acest moment în viaţa unei femei poate declanşa boala celulitică. Toate aceste etape în viaţa femeii sunt însoţite de hiperestrogenism (exces de hormoni estrogeni în organism, datorat hiperfuncţiei ovariene) care, de asemenea, acţionează aupra hormonilor tiroidieni şi reduce eficacitatea acţiunii. Prolactina în exces favorizează apariţia celulitei, deoarece provoacă o creştere a retenţiei de apă, în timp ce hiperinsulemia stimulează o mai mare liposinteză, adică acţiunea de depunere a grăsimii, în special în partea inferioară a corpului. Hipotiroidismul cauzează o încetinire a liposintezei, adică procesul de dizolvare a grăsimii, favorizând astfel îmbibarea ţesuturilor. Utilizarea medicamentelor care conţin hormoni pe o perioadă lungă de timp poate duce la agravarea lipodistrofiei.

Schimbări la nivelul circulaţiei sanguine
La nivelul membrelor inferioare câţiva factori facilitează transportul sângelui care, încărcat cu toxine, se întoarce la inimă: compresia musculară, însăşi elasticitatea vaselor şi prezenţa valvelor care împiedică refluxul sanguin.
În cazul condiţiilor care interferează cu funcţionalitatea acestor factori, se determină încetinirea fluxului sangvin iar cu timpul, o situaţie definită ca edem subclinic, acestea fiind condiţii determinante în apariţia celulitei. Microcirculaţia oferă nutriţie adipocitelor şi diseminarea regulată a moleculelor de grăsime; dacă factori diferiţi interferează cu buna funcţionare a unităţii compuse din circulaţie şi ţesut, se poate observa o agravare a celulitei.

Stresul
Ritmul frenetic şi stilul de viaţă incorect, caracterizat prin fumat, abuz de cafea, schimbări bruşte ale bioritmului, stările de oboseală fizică şi psihică exagerate, insomnia, sunt toate condiţii care, în combinaţie cu alţi factori, ajută la apariţia celulitei. Stresul generează multiple influenţe asupra minţii şi corpului, stimuli în continuu dezechilibru între ei, acţionează negativ asupra hipotalamusului – acea parte centrală a sistemului nervos care conduce întregul nostru organism.

Încălţămintea şi vestimentaţia
Utilizarea pantofilor inadecvaţi sau a celor cu toc forţează piciorul la o poziţie nefirească, cauzând astfel un exces de greutate în partea din faţă a piciorului; pantofii care au vârful foarte îngust şi rigid pot conduce la deformarea formei acestuia. Aceşti factori, în timp, duc la formarea „pernuţelor” celulitice la nivelul gleznelor şi a unei celulite dure la nivelul pulpelor. Hainele foarte strâmte cauzează, de asemenea, probleme de celulită. Lenjeria de corp strâmtă împiedică circulaţia sângelui şi a limfei, la fel cum blugii elastici strâmţi pot provoca apariţia celulitei în zona inghinală şi la nivelul coapselor. Uneori, chiar şi breteaua sutienului, mai ales atunci când este prea strâmtă şi îngustă, poate fi cauza apariţiei celulitei la nivelul muşchiului deltoid şi al axilei.

Postura şi coloana vertebrală
Trebuie să încercăm să nu modificăm curba fiziologică a coloanei vertebrale (de exemplu, prin mersul pe jos cu tocuri foarte înalte), deoarece fiecare schimbare cauzează o serie de probleme. Situaţii care implică o schimbare în curbura fiziologică, în afara faptului că pot cauza multe boli grave, pot facilita şi apariţia celulitei. O creştere a volumului abdominal în timpul sarcinii, afectează axul coloanei vertebrale şi cauzează o încetinire a circulaţiei venoase de la picioare spre centru datorită comprimării vaselor iliace iar staza sanguină contribuie la aparţia celulitei.

Obezitatea, de asemenea, predispune la celulită din cauza reducerii activităţii respiratorii indusă de aceasta. Diafragma, care este cel mai important muşchi implicat în respiraţie, în imposibilitatea de a extinde abdomenul obez, plin de grăsime viscerală, conduce la o slabă oxigenare a ţesuturilor şi a mecanismelor de eliminare a deşeurilor metabolice. Celulita este o afecţiune în care relaţia dintre grăsime şi microcirculaţie este foarte importantă şi, de aceea o slabă oxigenare poate cauza hipoxia tisulară şi încetinirea eliminării deşeurilor metabolice (declanşând apariţia celulitei). Postura corpului şi eventualele sale deficienţe, acţionează asupra celulitei în diferite moduri. Poziţia corpului cu picioarele încrucişate creează un obstacol la nivelul circulaţiei venoase şi limfatice. Poziţia verticală, în picioare, la care unele persoane sunt constrânse datorită anumitor condiţii de muncă, produce efecte adverse aupra circulaţiei venoase şi limfatice.

Pe de altă parte, mersul pe jos este bun, deoarece muşchii implicaţi în actul de mers pe jos funcţionează ca o pompă care ajută la împingerea sângelui şi limfei în sus, prevenind astfel orice stagnare.

“EREDITATEA GENETICĂ: La originea celulitei, există o predispoziţie familială legată de factorii genetici, o mai mare sensibilitate hormonală şi o anumită fragilitate capilară. Obiceiurile şi stilul de viaţă alimentar adoptat de familia de origine influenţează în mare măsură apariţia celulitei.”