Rubrică de Larisa Cristea
Life Coach
https://about.me/larisacristea

Luna iunie poate părea ca fiind o lună a destinderii, în care vremea e frumoasă și petrecem din ce în ce mai mult timp în aer liber. Chiar și așa, unele zile sunt atipice, ploioase sau cu vânt puternic.

Nu am văzut astfel de vreme să îi țină pe copii în loc din a se juca. Știi că, instinctiv, când începe ploaia spunem – „Hai să ne adăpostim! Să fugim în casă!”, ei bine, dacă nu ai fi fost programat să faci acel lucru, curiozitatea te-ar fi condus să rămâi, să vezi ce se întâmplă când plouă, cum reacționează corpul tău, poate este ceva ce poate suporta măcar o perioadă, nu?

M-am bucurat să văd tineri de 9-12 ani rămânând în ploaia sporadică jucând încă fotbal. Vremea nu le afecta pasiunea pentru activitatea lor, nu întreruperea interacțiunea dintre ei în niciun fel.

Iată ce am observat la ei, cinci lucruri esențiale pe care cred că este important să le reținem și să revenim asupra lor de fiecare dată când alunecăm de pe panta echilibrului.

1. Sunt onești și spun direct ce văd, simt și cred.
2. Știu să trăiască în prezent, să se bucure de momentul în care se află, fără a se frământa de ce se poate întâmpla sau nu mâine. Azi este de ajuns. Acum, acest minut este de ajuns.
3. Sunt un pachet de emoții și trăiesc intens tot. Aceste trăiri ar trebui să le păstrăm și la vârste înaintate, pentru că a simți nu este o slăbiciune. A te bucura sincer, a fi trist, a fi furios, temător, totul este complet normal. M-am întrebat de atâtea ori ce înseamnă să îți gestionezi corect emoțiile… dar am înțeles pe pielea mea că înăbușirea lor, ignorarea lor nu le face să dispară, nu te fac aceste lucruri mai puternic. S-au acumulat atâtea lucruri de-a lungul anilor, încât au apărut manifestări în boală, durere fizică și căderi psihice. În schimb, permite-ți să te lași pradă emoției și trăiește-o așa cum simte corpul tău în acel moment. Apoi, folosind raționalul (când ești adult) – sau folosindu-te de partea rațională a unui alt adult de încredere (pentru copii și adolescenți), recunoaște emoția pe care o trăiești, spune-ți și acceptă-ți că este OK să treci prin ea acum, iar că acest moment va trece. Cum timpul trece, așa și viața noastră continuă. Blocajul într-un moment care din prezent devine trecut, deci blocajul în trecut rupe un individ din viața reală, ținându-l captiv într-un moment ce devine traumatic.
4. Copiii au nevoie să fie ascultați, să fie luați în seamă de alți copii și de adulții din viața lor. Nu este nimic nefiresc aici. Ca adult poți duce mai departe această traumă, și să simți că nu ești luat destul în serios de alții, pentru că așa ai pățit când erai mic. Cel mai mult am văzut tinerii de la 14-15 ani în sus să sufere de acest fapt. Pentru că ei deja încep să conștientizeze mai mult ce se întâmplă în jurul lor, iar de la 18 ani să fie și direct răspunzători. Chiar și așa, am observat momente în care și la acea vârstă erau numiți „mocofani care nu știu ei ce este viața”. Cine suntem noi, totuși, să judecăm și să spunem că știm noi ce este viața, iar ei nu ar cunoaște-o?
5. Durerea vine și pleacă. Pasiunea te duce mai departe, iar faptul că faci ceva ce îți place într-un mediu în care te simți bine, în siguranță, te va împinge mai mult și mai departe să îți îndeplinești visurile. Unul dintre cei care jucau în fața mea a primit o lovitură puternică de minge în gambă. A simțit durerea, gemând, uitându-se continuu la partea corpului afectată, în timp ce prin respirație își regla emoțiile. Dorința lui de a juca era mai puternică decât durerea fizică. Astfel că, durerea lui s-a disipat și a continuat jocul.

Este populară viziunea propulsată de câțiva ani – să îți lași jobul și să îți urmezi pasiunea, să faci pe cont propriu ceea ce îți place. Deși poate suna romanțat, nu pot spune nici da, nici nu la această idee. Da, cred în potențarea resurselor noastre în munca pe care o facem, însă această rupere de companii pentru a individualiza munca poate nu este nici ea cea mai veritabilă și oportună soluție.

De ce cred asta? În individualitate, vei lucra mai mult cu tine, cu fricile, necunoștințele tale și vei folosi doar ceea ce cunoști. Așadar, vei pierde puterea unui grup, puterea de a fi in continuă comunicare cu alte minți creatoare. Vei câștiga independență, puterea de a alege clienți, furnizori, program de lucru. Vei pierde lejeritatea de a nu te stresa cu plata taxelor și asigurărilor de sănătate, birocrației și poate a multor alte aspecte de care nu sunt conștientă, dar deasupra lor, vei pierde oamenii, colegii tăi – alături de care puteai sta liniștit la ceai, cafea, țigară sau la coadă la cantină sau supermarket.

Nu mă mai îndepărtez de la subiect – și te întreb: Se întreabă copiii ce le rezervă viitorul? Nu. Pentru că, atâta vreme cât se vor bucura și se vor focusa pe prezent, frica de necunoscut sau de incertitudinea adusă de viitor, nu va exista.

Ce putem face noi, cei care avem în grijă acești copii?

Să ne amintim să ne luptăm să ținem vie în sufletele noastre emoțiile și sentimentele bune, optimiste, să fim buni uni cu ceilalți, să ne ajutăm unii pe alții. Să ne bucurăm și să fim acolo pentru cei din jurul nostru când au nevoie, în vreme ce trăim după cum simțim.

Ce m-au învățat copiii în doar o fracțiune de moment de viață?

Să nu uit să am curajul să îmi urmez vocea interioară și să o aliniez cu bătăile inimii cât să trăiesc în armonia și liniștea prezentului. Căci „mâine” este cadoul pe care ziua de azi ni-l oferă, și cei cărora le e frică de ziua de mâine că ar fi întunecată, trebuie să se îngrijească de ziua prezentă.