Ca ființe umane, avem nevoie de siguranță și stabilitate. De aceea, prin natura noastră, căutăm familiaritatea, căutăm ceea ce cunoaștem și ne este confortabil. Însă, familiaritatea și confortul, deși ne oferă o anumită siguranță, nu înseamnă automat că ne sunt benefice.

Ce vreau să spun, mai exact?

Atunci când rămânem atașați de ceea ce cunoaștem, de ceea ce ne este familiar, fără a ne pune întrebări despre impactul asupra stării noastre de bine și asupra evoluției noastre, putem deveni captivi, prizonieri ai zonei de confort, ne putem limita singuri potențialul de creștere și ne menținem într-un cerc vicios al stagnării.

Ceea ce este familiar nu este întotdeauna sinonim cu ceea ce este sănătos, iar această confuzie poate să ne țină blocați în situații care, de fapt, ne pot afecta negativ.

Într-un mediu familiar, suntem deseori predispuși să ignorăm semnalele subtile ale disconfortului sau insatisfacției, deoarece suntem atât de obișnuiți cu ele, încât le considerăm “normale”. Astfel, putem fi blocați în relații toxice, într-un loc de muncă nepotrivit sau în diverse obiceiuri care ne afectează sănătatea fizică sau psihică.

Confortul, din perspectiva pe care am prezentat-o mai sus, nu ar trebui e să fie o scuză pentru a rămâne într-un mediu care nu contribuie la starea noastră de bine și la evoluția noastră.

De aceea, e important să știm că pentru creșterea noastră și chiar și pentru sănătatea psihică, este nevoie să părăsim frecvent zona de confort și să explorăm noi teritorii. Să analizăm și să conștientizăm dacă ceea ce ne este familiar și confortabil, ne este și benefic.

Prin urmare, a avea curajul de a ieși din zona de confort înseamnă, într-un fel, a ne elibera de iluzia că familiaritatea implică întotdeauna sănătate și fericire. Este un pas spre asumarea responsabilității pentru propria noastră bunăstare și către căutarea experiențelor și a mediului care să ne hrănească, să ne susțină și să ne inspire într-adevăr.

Ștefania Ardelean