Te-ai întrebat vreodată care este scopul tău pe Pământ? Care este oare motivul pentru care ești azi aici? Și dacă nu te-ai întrebat până acum, cum ar fi să o faci? Poate că acum e momentul să te întrebi… Da, chiar acum… ?

Dar poate că, citind aceste rânduri, te gândești… de ce să mă intereseze aceste aspecte filozofice ale vieții? Chiar așa, de ce? Ce ar fi diferit dacă fiecare dintre noi și-ar cunoaște scopul, misiunea, „de ce-ul” vieții, spune-i cum vrei tu, denumirea fiind mai puțin importantă. Am fi mai buni unii cu ceilalți? Ar fi pace în lume? Ar fi oamenii fe­riciți cu adevărat? Cum ar arăta oare lumea, cu oameni care și-au descoperit scopul în viață?

Eu cred că o viață cu adevărat împlinită este cea în care ajungem să înțelegem de ce am venit aici, de ce ne-am născut. Cred că descoperirea scopului, a misiunii, ne aju­tă să înțelegem că viața nu este doar despre a avea, des­pre dorințe și plăceri, despre consumerism, ci este des­pre a fi și a lăsa ceva în urma ta, ceva cu adevărat valoros, care se va transmite generațiilor următoare.

Și nu mă refer la lucruri, la partea materială, ci la valori, la viziune despre viață, la o „moștenire psihologică”. Pen­tru că această moștenire despre care vorbesc, pe care o avem ca umanitate, vine din modul în care au trăit stră­moșii noștri până acum. Iar modul în care noi ne trăim viețile va fi moștenirea psihologică pe care o vom lăsa mai departe nepoților și strănepoților noștri.

Așa că, privind din această perspectivă… tu ce vrei să lași în urma ta?

Întreb pentru că, din păcate, bunicii și străbunicii multo­ra dintre noi, în lupta lor pentru supraviețuire, nu s-au gândit la ce ne lasă nouă mai departe. Și știm cu toții că nu au lăsat numai lucruri bune, iar moștenirea psihologi­că lăsată, ne afectează încă viețile azi. Însă ei mergeau la războaie, trăiau cu frică, trăiau în nesiguranță, duceau o luptă pentru supraviețuire, așa că putem să fim înțelegă­tori față de ei și recunoscători pentru ce ne-au lăsat, atât cât au știut.

Însă noi… există în lumea aceasta tot ceea ce avem ne­voie pentru a trăi diferit față de strămoșii noștri, nu doar la suprafață, ci la nivel interior. Da! Noi nu avem motive reale pentru a trăi vieți lipsite de sens, vieți în care să nu avem un scop și de noi depinde ce moștenire psihologică vom lăsa.

Cu drag,

Ștefania Ardelean