O prezență constantă în viețile noastre, frustrarea este o emoție complexă care pare că ne unește mai mult decât o fac alte emoții… de aici și inspirația pentru titlu. Suntem cu toții frați, din acest punct de vedere. Frați ai frustrării.

Frustrarea este ca un vânt rece care ne lovește în față în momentele cele mai nepotrivite, lăsându-ne un gust ușor amar în suflet. Cu toții o simțim, atât în provocările majore ale vieții, cât și în agitația zilnică, suntem cu toții „victimele” frustrării la un moment dat. Nu scapă nimeni, cum s-ar spune. ?

Frustrarea nu discriminează și nu cunoaște granițe.. Când traficul se transformă într-un coșmar nesfârșit sau când promisiunile sunt încălcate, când visurile sunt amânate sau când speranțele sunt spulberate, când nu primești răspuns rapid la o solicitare sau poate cineva ți-a încurcat planurile zilei – frustrarea poate pătrunde în sufletul nostru și, uneori, poate rămâne acolo.

Este ceva de care sunt sigură: frustrarea ne poate copleși, dar la fel de sigură sunt și de faptul că tot ea, frustrarea, ne poate motiva să acționăm. Pentru că, de fapt, cauza principală a frustrării este incapacitatea noastră de a schimba situațiile care nu ne plac.

Ceea ce înseamnă că e „de bine”, putem folosi frustrarea ca pe un catalizator pentru a schimba acele situații care nu ne plac, ceea ce va duce la creștere personală. Adică, putem privi frustrarea ca pe un maestru al învățăturilor noastre care ne forțează să ne concentrăm, să găsim soluții creative și să evoluăm. Frustrarea ne amintește că suntem vii și că avem pasiuni și vise. Este combustibilul care poate declanșa schimbări semnificative în viața noastră.

Cu toate aceste lucruri bune pe care le-am spus despre frustrare, avem nevoie să învățăm să o gestionăm. De exemplu, o reacție impulsivă generată de frustrare poate duce la decizii nepotrivite sau la relații afectate.

Ca o concluzie, problema nu e că apare frustrarea, ci problema este cum gestionăm frustrarea.

Ștefania Ardelean