Te-ai întrebat atunci când ai citit titlul cum ar putea pozitivismul să fie toxic? Ei bine, permite-mi să-ți explic în rândurile ce urmează.

Atunci când o persoană trece printr-o experiență nedorită, neplăcută și care îi produce disconfort emoțional, are o anumită perspectivă din care vede acea situație: optimistă sau pesimistă.

Perspectiva pesimistă este atunci când persoana are o viziune negativă asupra experienței prin care trece și anticipează un rezultat nedorit. Această atitudine poate bloca gândirea, persoana nu mai este concentrată pe găsirea soluțiilor, ci pe toate aspectele negative din acea situație – atitudine care nu-i mai permite să vadă și aspectele pozitive, posibilele soluții.

Perspectiva optimistă este cea în care persoana are o viziune realistă și echilibrată asupra situației. Optimismul implică conștientizarea tuturor aspectelor, atât a celor pozitive, cât și a celor negative. O persoană optimistă alege să privească viața și viitorul într-o manieră pozitivă, acceptând ceea ce simte, chiar dacă este neplăcut sau inconfortabil. Optimistul este conștient că atitudinea sa de a privi cu încredere către aspectele pozitive ale situației și așteptarea unor rezultate cât mai favorabile, nu vor schimba brusc situația în care se află.

În ceea ce privește pozitivismul toxic, este o linie fină între acesta și optimism. „O să fie bine”, „gândește pozitiv”, „o să treci tu peste asta”, „nu-ți mai face griji” sau alte astfel de expresii din această categorie – deși par expresii pline de optimism, sunt considerate a fi toxice. De ce? Indiferent că le rostim către alții, către noi înșine sau ne sunt rostite, acestea neagă emoțiile neplăcute sau disconfortul pe care le simțim în acea situație și, chiar dacă par dovezi de susținere, de încurajare și încredere, în realitate creează presiuni suplimentare.

Pozitivismul toxic ne îndeamnă să avem gânduri pozitive, să simțim doar emoții plăcute și să acționăm pozitiv, făcându-ne să ne percepem ca fiind slabi dacă simțim și altfel.

Ștefania Ardelean