Psihologia ne învață că păstrarea resentimentelor și a supărărilor față de cei care ne-au greșit poate avea consecințe nocive asupra stării noastre mentale. Furia și dorința de răzbunare ne pot împovăra sufletul, în timp ce iertarea ne eliberează de negativitate și ne oferă o stare de liniște și armonie interioară.

Conform studiilor, persoanele care au capacitatea de a-i ierta pe cei din jur prezintă niveluri mai scăzute de anxietate, depresie și stres, în timp ce experimentează o creștere a stimei de sine și a satisfacției generale în viață.

Dar ce anume face ca iertarea să fie atât de puternică din punct de vedere psihologic?

Efectele pozitive ale iertării se datorează în mare măsură procesului de eliberare emoțională pe care îl implică. Atunci când alegem să-i iertăm pe cei care ne-au rănit, nu numai că ne eliberăm de legăturile negativității, dar și renunțăm la controlul pe care furia și resentimentele îl au asupra noastră, acesta fiind un pas crucial în procesul de vindecare emoțională.

Iertarea este o alegere conștientă și continuă de a elibera trecutul și de a ne construi viitorul într-un mod pozitiv. Prin iertare, nu numai că oferim celorlalți o șansă de reconciliere, dar ne oferim și nouă înșine o șansă de a evolua și a crește. Iertarea ne învață să ne asumăm responsabilitatea pentru propria noastră fericire și să ne concentrăm energia asupra lucrurilor care contează cu adevărat în viață.

Astfel, iertarea nu este doar un dar pe care îl oferim altora, ci o binecuvântare pe care ne-o oferim nouă înșine. Să-i iertăm pe ceilalți nu este doar un act de generozitate față de ei, ci și un act de grijă și iubire față de noi înșine.

Cu toții avem o capacitate naturală de a ierta și de a trece ușor peste diverse evenimente neplăcute. Când suntem copii renunțăm ușor la supărare și continuăm să ne bucurăm de viață, abilitate care vine din inocență și deschiderea față de lume pe care o avem natural cu toții, doar că le-am uitat. Așadar, putem (re)învăța de la copii cum să iertăm din nou.

Ștefania Ardelean