Cu siguranță ați observat și voi că în perioada alegerilor electorale se mișcă și în România lucrurile. N-aș putea spune că se mișcă mai bine, ci doar că… se mișcă. Peste noapte sunt finalizate lucrări începute de ani de zile, rezolvate situații pentru care politicienii păreau că nu au soluții, dar brusc au găsit, se măresc alocațiile și pensiile (da, cu puțin, dar se măresc cât să spună că au făcut-o și pe asta)… și tot așa.

Ce bine ar fi să avem alegeri electorale în fiecare an, nu? Așa poate ar evolua lucrurile mai rapid și s-ar îmbunătăți mai repede anumite aspecte. Dar nu alegerile anuale în sine ar fi soluția, de fapt, ci responsabilitatea fiecăruia dintre noi, ca oameni.

Cu alte cuvinte, dacă fiecare ne-am face treaba, asumându-ne măcar părticica noastră, fără să mai vorbesc despre a face ceva în plus, cu siguranță țara și omenirea ar fi la un alt nivel.

Trecând peste alegeri, că le-am menționat doar ca introducere, tentația de a aștepta să facă altul e destul de mare, nu? De ce să fac eu? De ce să muncesc eu în plus? Să facă altcineva. Oricine, dar nu eu. Iar acest tipar nu este întâlnit doar la locul de muncă, unde am putea crede că este justificat și că, dacă nu ține de fișa postului, nu e treaba noastră.

Din păcate, acest tipar se întâlnește și în viața personală, atunci când ne gândim, de exemplu, de ce să sunăm prietena care ne-a deranjat cu comportamentul ei, să sune ea – ce, ea nu știe că ne-a supărat? Nu-i spun copilului că am greșit și nu-mi cer iertare, că poate va interpeta ca fiind un gest de slăbiciune și nu o să mă mai repecte. De ce, după un conflict, să am inițiativă și să merg la partener? El, partenerul, este cel care a greșit – deci nu mă duc. Și exemplele ar putea continua.

Cam acesta este modul de gândire al multora, poate al unora dintre noi mai des, al altora mai rar sau deloc, în funcție de situație.

De cele mai multe ori însă nu ne dăm seama că nici măcar partea noastră nu o facem, ci așteptăm de la celălalt, de la ceilalți. Și, și din cauza aceasta nu merg lucrurile, se pierd prietenii, nu funcționează relațiile de cuplu, iar părinții ajung să nu se mai înțeleagă cu copiii.

Atunci când vorbesc de o relație, indiferent de natura ei, dacă nu vrei să faci “mai mult”, fă măcar partea ta. Mergi până la jumătatea drumului și vezi ce se întâmplă acolo, vezi dacă nu cumva celălalt te așteaptă deja. S-ar putea să fii surprins și să constați că și celălalt era dispus să parcurgă jumătate din drum, iar în cazul acesta, vă veți întâlni. Altfel, dacă nu faci nimic, tu vei sta la capăt de drum, fără să știi dacă la jumătate e cineva sau nu.

Tu ți-ai făcut partea ta astăzi?
Ștefania Ardelean