Cum arată parcursul tău în lumea actoriei, de la început până în prezent?

Există o constantă importantă care se menține încă de când am început să descopăr această lume, la onorabila vârstă de 15 ani și până astăzi, la 36 de ani: bucuria intensă și plină de emoție pe care o simt de fiecare dată când urc pe scenă. Cred că am fost printre norocoșii care au știut de la început cum le-ar plăcea să își petreacă viața.

Am început să particip la cursuri de actorie din primele zile de liceu, când domn’ profesor Cezar Boghină ne-a făcut o vizită la școală și ne-a invitat să participăm la cursurile sale de actorie care se desfășurau la teatrul „Ion Creangă”. Și am rămas alături de acea gașcă până în clasa a douăsprezecea, când am început să mă pregătesc pentru admitere. Una dintre cele mai importante întâlniri ale acestui context al cursurilor de actorie, a fost cea cu soțul meu. Suntem unul lângă celălalt de atunci.

În clasa a douăsprezecea am avut o ezitare importantă. Am fost la un pas să aleg altă direcție profesională. Totuși, a existat o noapte pe care nu o să o uit niciodată. O noapte în care am simțit că mă sufoc, că renunț la ceea ce mi-e mie mai drag pe lume. Și am riscat total. Facultatea de Teatru din cadrul UNATC a fost singură facultate la care am dat admitere vreodată. Și am intrat. La clasa domnului profesor Doru Ana, căruia i s-au alăturat domnii profesori Puiu Șerban și Andreea Vulpe în a mă ajută să descopăr începuturile meseriei.

Au urmat ani plini și frumoși. În primele luni de facultate am luat un casting mare. Am fost aleasă dintre câteva sute de tinere actrițe pentru rolul principal într-un sitcom. Am filmat un sezon întreg, dar serialul nu a fost difuzat niciodată. În timpul anului doi de facultate, pe lângă proiectele de la școală, am jucat în trei lung-metraje, în două dintre ele având roluri principale. La sfârșitul anului al trei, am avut spectacolul de licență cu rolul profesoarei din „Ofertă de serviciu” de Lia Bugnar și, două luni mai târziu, am născut-o pe Sophie. A urmat o perioadă de lucru în TVR, alături de Mihai Răzuș, pentru emisiunea „Răzushow”, am fost distribuită în serialul online „Viața în 3”, într-un rol principal negativ și am filmat spoturi TV pentru diferite branduri.

În iunie 2012 am fost invitată la una dintre repetițiile finale ale spectacolului „D’ale Carnavalului” în regia lui Cristi Toma. Nu numai că două săptămâni mai târziu premiera avea loc cu mine în rolul Miței Baston (și astăzi mă minunez), dar astfel i-am cunoscut pe cei care aveau să îmi devină cei mai buni prieteni și colegi de scenă: dragul meu profesor și mentor, domnul Cristi Toma și frumoșii mei colegi, Andrei Vasilescu și Mihai Căpățînă. Alături de ei am format Compania de Teatru „Cristi Toma” și împreună cu ai noștri colaboratori, am jucat sute de reprezentații ale celor 12 spectacole de teatru pe care le-am construit împreună, de-a lungul și de-a latul acestei țări și dincolo de granițele ei, în Elveția și Republica Moldova.

Ce ne poți spune despre viața de actriță?

Viața mea de actriță înseamnă iubire sinceră a oamenilor de pe acest pământ, așa cum sunt ei, acces la o lume inedită, multă răbdare, generozitate în momente în care pare că nu mai există disponibilitate, plăcere sinceră pentru lucrul în echipă, turnee cu amintiri cât pentru o viață, repetiții de câte 15 ore pe zi sau săptămâni la rând de repetiții de noapte, testare permanentă. Înseamnă să îmi placă să mă “joc” cu sufletul și cu mintea mea și să știu sigur că asta este ceea ce am eu de făcut.

Care sunt cele mai frumoase momente din cariera ta? Dar cele mai dificile?

Primul moment perfect, căci așa denumesc eu clipele de fericire totală, al carierei mele a fost seara în care am primit un telefon de la domnul meu profesor Nae Iliescu, cel care m-a pregătit pentru intrarea la facultate, și m-a anunțat că am fost admisă.

Apoi, momentele perfecte s-au întâmplat în repetițiile cu revelații, în hohotele de râs din timpul spectacolelor și în mulțumirile cu lacrimi în ochi de la final. Și, uneori, în timpul aplauzelor nesfârșite.

Cele mai neplăcute situații sunt multele promisiuni neîndeplinite care pot împinge ușor un tânăr actor visător către blazare.

Care sunt rolurile care ți se potrivesc cel mai bine?

Deși am jucat cu mult drag și cu succes (din câte am înțeles) roluri de comedie, încă simt în adâncul sufletului că profesorii mei au avut dreptate, iar structura mea artistică este cea de ingenuă dramatică. Vă așteptăm la spectacolul „Doi pe un balansoar” în regia lui Cristi Toma, în care joc un astfel de personaj alături de colegul meu, Andrei Vasilescu.

Ai refuzat roluri din cauza incompatibilității cu personajul pe care trebuia să îl interpretezi?

Nu mi s-a întâmplat până acum să refuz decât producții în care nu am crezut. Personajele dificile sunt mereu o provocare. Mai ales alături de echipa potrivită, care poate ajuta un actor să strălucească chiar și într-un rol pe care îl „agață” mai greu.

Ești extrem de apreciată pe TikTok. Ce crezi că le-a plăcut cel mai mult oamenilor la videoclipurile tale?

În momentul în care au fost închise teatrele și noi ne-am trezit izolați acasă, am căutat cu inocență și curiozitate un mijloc pentru a face ce știm noi să facem, și anume să ne conectăm cu oamenii. Ei au simțit acest lucru, și autenticitatea, și onestitatea, și faptul că am ales să creăm conținut mai mult pentru ei decât pentru noi.

O vedem adesea pe fiica ta, Sophie, în clipurile pe care le postezi. Este și ea pasionată de actorie?

Da. Chiar foarte pasionată. Nu am avut niciodată niciun fel de proiecție în legătură cu ce ar putea ea să aleagă din punct de vedere profesional. Totuși, probabil că verile întregi petrecute lângă scenă, pe litoral, turneele în care am luat-o cu mine, experiențele ei de la filmări, viața de actor pe care a avut ocazia să o simtă încă de la începutul existenței… toate au o influență destul de puternică asupra pasiunilor ei.

Mulți dintre utilizatori se confruntă cu fenomenul numit „hate” pe rețelele de socializare. Tu ai parte de astfel de comentarii negative?

Am parte de acest fenomen ceva mai puțin decât aș putea avea, având în vedere cât este de frecvent și de convenabil pentru cei din spatele ecranelor. E adevărat că aleg să văd partea plină a paharului și nu mă aplec prea mult asupra mesajelor de hate. Totuși, visez la o lume în care oamenii își îndreaptă atenția către sufletele și mințile lor și încearcă să le transforme în „căsuțe” în care să fie mai încântați să trăiască.

Sunt recunoscătoare că am trăit această expunere la o vârstă la care nu mă mai confund cu emoțiile și universurile celorlalți și înțeleg că oamenii nu pot comunica decât din lumea interioară pe care o experimentează în acel moment. Cu zece ani în urmă, aș fi suferit.

Cum îți găsești inspirația pentru conținut?

Deocamdată nu simt că îmi folosesc creativitatea la un nivel înalt în ceea ce privește conținutul din online. Cred că mai sunt câteva portițe care trebuie deblocate pentru nivelul următor. Momentan îmi găsesc inspirația citind, căutând idei bune de „pus în scenă” și observând oamenii în diferite situații pe care le experimentează.

Ce sfaturi ai pentru actorii la început de drum?

Cel mai important sfat pe care îl pot oferi unui tânăr actor este să se observe și să fie convins că ceea ce are el de oferit acestei lumi nu se mai găsește la nimeni altcineva. Aici se află cheia în această meserie – în autenticitate. Este singurul aspect care nu poate fi replicat și în care alți oameni nu pot fi mai buni. Al doilea sfat este ca de fiecare dată când are ocazia să aleagă între calea plăcută și cea necunoscută, să o aleagă pe cea din urmă și să iasă din zona de confort. Merită!

Dacă ai avea ocazia să joci alături de cei mai cunoscuți actori ai lumii, care ar fi aceia?

Tom Hanks, Christian Bale, Marion Cotillard și dacă aș fi avut ocazia, de departe Marlon Brando și Montgomery Clift.

Cum te menții în formă?

Am jucat intens tenis de câmp până când am intrat la liceu și cred că această activitate (mulțumesc mult, mama!) mi-a format musculatura pentru toți anii care au urmat. Eu am făcut sport cam în extreme, ori foarte intens, ori aproape deloc. Ba am devenit instructor de Power Hot Yoga, ceea ce a implicat mult efort, ba n-am vizitat sala de sport perioade mai lungi. În același timp, nu am o meserie sedentară, pentru că spectacolele de teatru implică adesea fizicație.

Ce alte pasiuni mai ai?

În afară de actorie, conținut online, Yoga, Sophie, familie, oameni dragi, realism magic, role, psihologia omulețului, malul mării și bucuria simplă din „fleacuri”? Nu mai am.

Care este visul tău?

Trăiesc deja o bucățică din visul meu prin emoția pe care am născut-o în sufletele oamenilor care aveau nevoie de ea. Îmi doresc să trăiesc mult, să văd cum se simte viața la o vârstă foarte înaintată. Îmi doresc să mi se întâmple experiențele la care visez, cum ar fi să trăiesc o perioadă mai lungă în LA, să descopăr dacă îmi doresc cu adevărat să mă aflu în situațiile la care visez. Intuiesc că unele dintre acestea mă fascinează doar la nivel de vis.

Cum îți găsești liniștea interioară?

Eu am multă încredere în viață! Pur și simplu. Am această convingere permanentă că va fi bine, sub o formă sau alta. Pentru că întotdeauna a fost. Când acest gând nu mai pare suficient, încerc o meditație sau fug la sport.