de Mireille Riviere

Procesul de degradare funcţională şi estetică depinde mai ales de obiceiurile noastre alimentare deoarece alimentaţia este un puternic modificator hormonal; un exces de carbohidraţi provoacă o creştere a nivelului de zahăr din sânge asemeni unei cascade de evenimente biochimice, un exces de grăsimi duce la o creştere de substanţe nocive în fluxul sanguin iar lipsa de proteine, vitamine, minerale, fibre dietetice, duce la tulburări metabolice. Sănătatea este prezentă în fiecare zi în farfuria proprie. Astfel, produsele alimentare determină starea de bine, energia organismului sau începutul multor boli degenerative. Schimbările metabolice şi hormonale cauzate de ingestia cotidiană a alimentelor au un rol principal în îmbătrânirea anatomică şi metabolică a corpului.

Îmbătrânirea anatomică şi metabolică

Îmbătrânirea anatomică (compoziţia organismului nostru cu trecerea anilor se va schimba):

• Reducerea progresivă a masei musculare

• Pierderea apei, în special a celei intracelulare.

• Creşterea grăsimii localizate, în principal, la nivelul abdomenului

• Pierderea masei osoase

Calitatea şi cantitatea alimentelor consumate zilnic, stilul de viaţă şi munca, acţionează asupra celulelor şi a structurilor anatomice, aducând treptat modificări corpului.

La început este îmbătrânirea anatomică care duce mai apoi la îmbătrânirea metabolică hormonală. Cu trecerea anilor, aceste două procese de degradare structuralanatomică şi metabolică hormonală se amplifică şi devin interdependente până la un punct de la care nu mai există cale de întoarcere, aşa zisul “break point”, care este

subiectiv şi personal. Fiecare este responsabil de atingerea acestui stadiu, fiecare dintre noi este stăpânul propriului rezervor de vitalitate şi poate îmbătrâni diferit de ceilalţi, chiar şi de proprii părinţi. Structura genetică este aceeaşi în cadrul unei familii, dar ceea ce face diferenţa este dieta şi stilul de viaţă. Cel mai determinant factor care se găseşte la baza sănătăţii şi longevităţii este alimentaţia, reprezentând 50% din cauzele de boală şi degradare corporal.

Îmbătrânirea începe când faza “anabolică” (abilitatea noastră personală de a sintetiza proteine) se reduce. Hormonii, enzimele responsabile pentru reacţiile din fiecare organ vital, ţesuturi şi structurile biologice care constituie celula sunt proteine! Sunt atât de importante astfel încât acestea se găsesc sub controlul direct al ADN-ului celular. Sinteza proteinelor este reglementată şi programată în mod direct de genele noastre situate în cei 46 de cromozomi conţinuţi în fiecare celulă din corpul nostru.

Fiecare celulă este caracterizată de funcţionalităţi distinctive: celulele cardiace pentru activitatea vasculară, neuronii memoriei pentru a păstra proteinele memoriei, celulele de grăsime pentru a stoca energie sub formă de acizi graşi … şi, astfel, toate celelalte celule ale diverselor organe şi ţesuturi ale corpului uman.

Fiecare celulă însă este o “cale”biologică aparte şi este legată de celelalte celule vecine prin ţesutul conjunctiv al cărui nume indică funcţia de a “conecta” fiecare celulă cu celelalte, în scopul de a forma un corp (inimă, ficat, creier, rinichi, etc.) Prin urmare, fiecare celulă are aceeaşi ereditate genetică, chiar dacă unele gene sunt active şi altele sunt blocate, se asigură astfel funcţiile vitale care vor rezulta ca fiind diferite unele de altele. Sinteza proteinelor este una din pietrele de temelie ale calităţii şi longevităţii vieţii. Cu trecerea anilor, sinteza proteică aflânduse sub controlul hormonilor tiroidieni, scade şi totul încetineşte, începând cu reducerea memoriei până la reducerea imaginaţiei, de la reducerea senzaţiei de vitalitate şi putere până la aspectul hormonal, de la pierderea de calciu la nivelul oaselor până la reducerea forţei contracţiilor inimii/cardiace.

Fără faza anabolică corpul se degradează şi îmbătrâneşte. Astfel ia naştere faza catabolică( nu mai există o reînnoire celulară ca înainte) şi începe degradarea structural- anatomică şi metabolic-hormonală, deci o reducere a sintezei proteice. Putem analiza memoria, aceasta se compune din “lanţuri” de proteine produse în interiorul neuronilor cerebrali sub impulsul stimulării senzoriale: vedere, atingere, auz, gust, miros. În cazul în care neuronii creierului nu mai sunt agili şi le scade rapiditatea de sinteză proteică, memoria începe să se degradeze, iar în locul acesteia nu se va mai forma o memorie nouă. Nu numai că memoria se pierde datorită distrugerii neuronilor care păstrau lanţurile de proteine ale acesteia, dar în acelaşi timp nu mai există nici o reînnoire, deoarece sinteza proteică la nivelul neuronilor cerebrali este mai puţin progresivă.

Totul se schimbă, se degradează, funcţiile şi structurile anatomice, deoarece nu mai este garantată nutriţia celulară. Ochii noştrii privesc alimentele, mâinile noastre aleg alimentele, gurile noastre mănâncă alimentele cele mai agreate de noi, intestinele noastre digeră aceste alimente şi le transformă în molecule nutritive care, practic, sunt substanţe simple, care vor trece de la tractul intestinal în sânge pentru a fi transferate către miliardele de celule care constituie organismele noastre. Noi trebuie să privim alimentaţia cu “ochii” celulelor pentru a vedea ceea ce fiecare celulă are nevoie pentru a trăi şi pentru a produce propriile funcţii vitale. Noi trebuie să asigurăm în fiecare zi o alimentaţie naturală celulelor.

NUTRIŢIA CELULARĂ

Celulele îşi pierd capacitatea de sinteză proteică deoarece acestea nu au o nutriţie celulară adecvată. Deci, fiecare celulă trebuie să primească zilnic doza adecvată de aminoacizi, glucoză, acizi graşi, vitamine, minerale şi multe alte molecule cu acţiune nutraceutică, capabile de a intra în metabolismul celular. Pentru a asigura alimentaţia corectă celulelor este necesar un sistem vascular sănătos, care să funcţioneze bine, un intestin capabil să digere molecule alimentare care să elibereze substanţele nutritive, iar în jurul fiecărei celule trebuie să existe un ţesut conjunctiv funcţional, foarte bogat în proteine de colagen. Avem peste 6 kilograme de colagen în corpul nostru, aceasta fiind proteina cea mai răspândită, prezentă în fiecare organ şi ţesut. Fără colagen, corpul uman ar devein flasc, ar putea fi redus la un ectoplasm (corp spiritual)!

Colagenul este o proteină simplă care constă în trei aminoacizi, dar atunci când aceasta degenerează începe break point, punctul fără întoarcere care duce la o pierdere progresivă de funcţionalitate şi estetică deoarece a fost compromisă nutriţia celulară. Celulele nu primesc în mod continuu şi constant moleculele de care au nevoie pentru a trăi. Cercetarea ştiinţifică a descoperit valoarea ţesutului conjunctiv şi a matricei extracelulare. În trecut, importanţa se focalize numai pe celulă, uitând rolul de serviciu şi de gestiune pe care ţesutul conjunctiv îl are pentru a asigura metabolismul fiecărei celule!

Atât fluctuaţiile constante zilnice ale glicemiei cât şi agresivitatea radicalilor liberi ai oxigenului şi ionilor de hidrogen vor degenera colagenul cauzând o reducere clară a nutriţiei celulare, un impediment al acţiunii hormonale, ducând la degenerarea funcţiilor celulare până la moartea acestora sau transformarea lor în celule maligne, prin formarea de tumori, cancer. Organismul nostru ca întreg are o vârstă, dar celulele din care este compus au o durată de viaţă diferită unele de altele. Celulele albe din sânge trăiesc două zile, în timp ce celulele roşii trăiesc mai mult de 100 de zile.

Noi suntem alcătuiţi din celule, fiecare cu o durată de viaţă diferită de celălalt. Durata de viaţă a fiecărei celule este determinată de hrana sa celulară. Durata de viaţă a tuturor celulelor care constituie corpurile noastre oferă vârsta biologic fiecăruia dintre noi, această vârstă fiind diferită. Dar totul este condiţionat de alimente, oxigen, apă, stilul de viaţă şi genetică! Prin intermediul alimentaţiei trebuie să oferim hrană fiecărei cellule oferindu-i nutrienţii de care are nevoie.

Celulele au nevoie de molecule de nutrienţi, nu de calorii! Organismul uman foloseşte energie chimică (ATP adenozin trifosfat), nu utilizează căldură pentru a produce activitatea biologică. Căldura metabolică, adică temperatura corpului, este dată de adipocitele maro, care oxidează acizii graşi saturaţi sub influenţa hormonilor tiroidieni T3. Dar căldura metabolică, nu produce nicio activitate biologică. Nu se mănâncă caloriile, ci moleculele de nutrienţi conţinute în alimente! Deci, în scopul de a asigura o nutriţie adecvată fiecărei celule trebuie să păstram integritatea ţesutului conjunctiv.

BREAK POINT

Cu trecerea anilor, se ajunge la un punct de rupere, break point-ul, un punct ireversibil.

Gestionarea break point-ului personal este prima alegere care guvernează programul biologic al vieţii noastre, acest lucru depinzând de fiecare dintre noi. Boala şi îmbătrânirea este o alegere personală, rezultatul atenţiei pe care am acordat-o propriului organism. Pentru a amâna propriul break point trebuie să acordăm atenţie sănătăţii ţesutului conjunctiv prezent în toate organele şi ţesuturile din structura anatomică care permite corpului nostru şi celulelor să “trăiască împreună” şi în armonie unii cu alţii, în ciuda diversităţii lor funcţionale. Toate celulele au aceleaşi gene, au o viaţă, au funcţii diferite biochimice şi fiziologice în funcţie de organele pe care le compun. Fiecare celulă are o durată proprie de viaţă, sunt dependente de nutriţia celulară şi de numărul de mitoze (diviziune celulară în care se menţine acelaşi număr de cromozomi). Cu cât este mai mare numărul de mitoze cu atât se degradează şi mor mai repede. Cu cât se subdivid mai mult cu atât este mai mare posibilitatea de degenerare şi de apariţie a tumorilor şi carcinoamelor. În fiecare organ există celule stem cu funcţia primară de conservare a ADN-ului – mesajul original, mereu pregatit să înlocuiască celulele care şi-au pierdut propriul impuls vital. Suntem cu toţii născuţi dintr-o singură celulă, formată din întâlnirea dintre ovulul matern şi spermatozoidul patern. Dar toate suferă de integritatea structurală şi funcţională a ţesutului conjunctiv.

Deci, break point-ul se bazează pe o degradare a ţesutului conjunctiv prezent în toate organele şi ţesuturile din organism, cauzat de o degenerare progresivă a celei mai răspândite proteine din corpul uman: colagenul. Ţesutul conjunctiv “conectează” celulele între ele şi le asigură o hrană eficientă. Toţi nutrienţii transportaţi de sânge pot trece prin interiorul capilarelor şi pot ajunge în fiecare celulă doar prin ţesutul conjunctiv compus, în principal, din proteine de colagen. În cazul în care această proteină este degenerată, trecerea nutrienţilor de la capilare la celulă nu are loc într-un mod adecvat şi continuu.

Celula fără substanţele sale nutritive necesare degenerează şi moare! Aceasta este îmbătrânirea metabolică, care poate fi ireversibilă şi progresivă.

Alimentaţia trebuie să asigure o nutriţie celulară adecvată, astfel încât, fiecare celulă să primească glucoză, aminoacizi, minerale, acizi graşi, vitamine şi multe alte molecule nutritive de care are nevoie pentru a genera noi celule şi pentru a produce funcţiile delegate fiecărui organ şi ţesut din corp. Dacă vom bea un pahar de apă, moleculele de apă ingerate vor ajunge în câteva minute, în toate celulele noastre. Înainte de a intra în interiorul fiecărei celule, apa trebuie să treacă prin ţesutul conjunctiv care înconjoară celula. În cazul în care ţesutul conjunctiv este deteriorat, nu va asigura intrarea apei în interiorul celulei, cu daunele evidente, bineînţeles! Pe scurt, ne putem imagina ţesutul conjunctiv ca fiind marea iar proteinele sale principale de colagen, le putem privi ca fiind insule împrăştiate în această mare!

Cauza principală de degenerare a ţesutului conjunctiv şi, deci, a proteinei de collagen este oscilaţia continuă a glicemiei din sânge: concentraţia glucozei în sânge, determinată de calitatea şi de cantitatea de carbohidraţi ingeraţi. Îmbătrânirea metabolică este cauzată de o modificare în nutriţia celulară şi se caracterizează prin pierderea funcţiilor îndeplinite de către un organ. Boala începe cu o leziune biochimică a ţesutului conjunctiv şi o nutriţie insuficientă sau neadecvată celulară, apoi se va dezvolta printr-o leziune histologică cu modificări de caracter biologic celular la nivelul ţesutului, manifestându-se printr-o leziune patologică a organului cu semne şi simptome clinice pe baza cărora se formulează un diagnostic patologic. Dar totul porneşte de la o leziune biochimică a ţesutului conjunctiv care nu reuşeşte să asigure fluxul de molecule nutritive adecvat pentru fiecare celulă. Fiecare eroare alimentară contribuie la degenerarea ţesutului conjunctiv, afectând matricea extracelulară, care duce la o variaţie negativă a nutriţiei celulare. Astfel ia naştere boala! O nutriţie corectă celulară previne formarea leziunilor biochimice primare! Fiecare celulă din corpul nostrum “mănâncă” ceea ce noi decidem prin aportul de hrană zilnică.

Nutriţia celulară este o aprovizionare adecvată de molecule nutritive: glucoză, aminoacizi, acizi graşi, minerale, vitamine, oxigen, apă pentru fiecare celulă. Lipsa acestor moleculelor, cauzează o depreciere funcţională, metabolică hormonală a celulelor, care degenerează reducerea funcţiilor organelor vitale până la apariţia bolilor invalidante, cronice degenerative.

Procesul de decadenţă funcţionala şi estetică, adică îmbătrânirea, începe cu modificările propriei compoziţii anatomice, influenţată de alimentaţie, stilul de viaţă, de activitatea profesională şi se amplifică cu decăderea sintezei proteice, ţesutului conjunctiv şi colagenului – care duc la o îmbătrânire metabolică hormonală. Totalul moleculelor nutritive care, în fiecare zi, sau de mai multe ori pe zi le asimilăm împreună cu alimentele, duc la m odificări anatomice, metabolice, hormonale considerabile. În cazul în care produsele alimentare zilnice nu sunt bine dozate, se induce la o stare de sănătate precară şi apariţia bolii, atât datorate carenţei cât şi excesului acestor nutrienţi. Aportul de carbohidraţi, proteine şi grăsimi, ca şi în cazul sărurilor minerale şi vitaminelor, provoacă un dezechilibru al axului hormonal cauzând probleme în schimburile celulare şi o stare de disconfort fizic şi estetic.

Acest orizont organic cu soarele vieţii îndreptat către apus este evidenţiat, uneori, într-o manieră brutal. El este rezultatul atenţiei reduse pe care am acordat-o corpului nostru şi al cunoaşterii limitate a anatomiei şi a fiziologiei umane.

Poluarea metabolică datorată radicalilor liberi de oxigen şi modificările metabolice ale aciditătii ţesutului şi organismului cât şi dezmembrarea hormonilor duce la îmbătrânirea progresivă a corpului uman. Este apusul vitalităţii şi alviabilităţii.