Dr. Umberto Borellini

Conform unui studiu, femeile (şi bărbaţii) apar mai frumoase şi seducătoare dacă sunt parfumate. Dar să vedem care este funcţia psihofizică, identitară şi expresivă a esenţelor parfumate: parfumul este de fapt o carte de identitate, care dezvăluie tendinţele, caracterul şi spiritul celor care îl folosesc. Şi, după cum ne aminteşte Proust, cu o mare putere evocativă.

În istorie, prima formă de parfum a fost dată de esenţe. Erau folosite pentru parfumarea corpului, dar şi a locurilor sfinte, unde preoţii ardeau împreună răşini şi lemn aromatic, pentru a obţine fumul împăciuitor, de aici derivând şi cuvântul par-fumat (per-fumum) … prin fum .
Parfumul, ca instrument de divinaţie: “Însoţeşte cu parfum, rugăciunea ta. Cuvintele tale vor ajunge la Dumnezeu purtate de un miros aromat, care va spune despre recunostinţa şi devotamentul tău” recită un vers al Vedelor din India antică, iar acest lucru atestă faptul că deja cu 1.500 de ani înainte de Hristos, parfumurile au fost considerate importante coduri de transmisie a credinţei oamenilor către zei. Această putere pontificală între un Eu şi un Dumnezeu, aproape a dispărut, iar puterile parfumurilor au schimbat terenul de acţiune şi au abordat sfera individuală şi inter-individuală.
Limbajul olfactiv
Semn de bunăstare psiho-fizică, amprentă de neuitat a personalităţii purtătorului, mirosul se exprimă liber pe piele într-un insolit limbaj al unei forţe de viaţă infinitezimale, capabilă să surprindă purtătorului şi cel care îl simte, ambii vrăjiţi de suflul său magic. Parfumuri care comunică personalitatea lor, o stare de spirit precisă şi nevoia inconştientă de amintiri şi trecut. În plus, faţă de capacitatea de a putea fi preluat de către nasul nostru la un nivel conştient, limbajul olfactiv este tăcut şi invizibil, cu mult sub pragul de percepţie conştientă.
Parfumul poate, de exemplu, să fie un memento indirect, aleatoriu şi tranzitoriu care se proiectează în memorie, independent de voinţa noastră, recreând fragmente trăite în viaţa noastră. Victor Hugo a spus: “Nimic nu trezeşte o amintire ca un parfum”; şi cu o mie de ani înainte, poetesa chineză, Po Chu a descris modul în care un simplu parfum ar putea merge împotriva timpului, declanşând un comutator de memorie.
Puterea extraordinar de evocatoare a parfumurilor, care impune individul şi îl plasează în faţa lui şi a episoadelor din viaţa lui, a fost, de asemenea, aclamată în trecut de poeţi şi scriitori. Ei au alăturat imagini, sentimente, asociaţii şi amintiri crezute pierdute, demonstrând modul în care parfumurile reprezintă “calea regală spre inconştient”, despre care a vorbit Freud, referindu-se la vise. Acest citat al celebrul creator de parfumuri, Serge Lutens, este foarte actual: “În crearea unui parfum trebuie să ştii cum să-l pui în serviciul subconştientului.”
Un cod de identificare
Dar chiar şi mai interesantă, la nivel sociologic şi la nivel de identitate, este funcţia lor identitară şi expresivă. De fapt, Parfumul este precum o carte de identitate, care dezvăluie tendinţele, caracterul şi spiritul celor care îl folosesc. Mai mult, este ca o aură care se extinde şi care transmite, împreună cu moleculele odorizante, mesaje, memento-uri, lumini prin care aduce în atenţia altora aspecte din viaţa noastră interioară: este ca şi cum s-a contopit cu personalitatea noastră şi se exprimă în tăcere discret, sugerând altora …
În acest sens, putem defini o adevărată dublă funcţie ”psihosomatică” a parfumului: pe de o parte acţionează în sens armonios cu cel care îl poartă, fuzionând cu emoţiile acestuia, uneori amplificându-le, pe de altă parte este o modalitate de a releva, fără cuvinte, personalitatea şi spiritul purtătorului. Acţionând atât asupra simţurilor şi asupra psihicului, cât şi în relaţiile interpersonale, se poate spune că parfumul este un cod de comunicare şi identitate complet.
Acest produs de frumuseţe devine astfel unul dintre spaţiile emoţionale rămase individuale: atinge diferite lumi spirituale şi provoacă dacă este ales în mod corespunzător, completat de valori spirituale, care dă o mai mare încredere în sine, făcându-l pe cel care îl poartă mai disponibil şi deschis în faţa vieţii. Mai mult decât orice alt simţ, mirosul poate afecta spiritul în sens psihotrop, solicitând şi activând sentimente şi stări, făcând trecerea de la o stare statică la una dinamică, dintr-o stare de depresie la una plină de viaţă, de la realitate la fantezie. Indubitabil, este recunoscut faptul că mirosurile au puternice influenţe asupra individului şi asupra personalităţii sale, cu putere bioactivă, ce nu poate fi măsurată prin analize chimice şi fizice, dar care demonstrează, în toate cazurile, că emanaţiile odorizante imprimă mai multă bucurie, mai multă plăcere, mai multă viaţă. Anumite terapii se bazează pe principiul că esenţele alese cu grijă, cu toate că în natură sunt intangibile şi imateriale, pot modifica voinţa individului şi acţionează în mod decisiv asupra emoţiilor sale. Aromoterapia de astăzi, de exemplu, utilizează extractele anumitelor plante aromatice, numite uleiuri esenţiale şi este o metodă de tratament pentru restabilirea statusului fizic şi emoţional. Acuzate în mod repetat că au efect placebo, în cele din urmă s-a stabilit că aceste uleiuri au efecte benefice asupra corpului nostru, dar mai ales asupra stărilor de dispoziţie.
Mirosul copilăriei
Pe scurt, parfumurile pot acţiona ca ”magneţi” euforici, care amintind de trecut provoacă emoţii pozitive. Şi nu surprinde pe nimeni, creşterea cu două cifre a vânzărilor de produse legate de memoria trecutului: clienţii o caută în mod continuu şi se adresează de multe ori brandurilor asociate cu copilăria sau adolescenţa lor. Şi totul pare a fi dat de un nou punct de vedere asupra nostalgiei, plină de sentimente de „dor euforic”. Evocând trecutul se trezesc emoţii pozitive, tonifică umorul şi generează o bună stare de spirit; fiecare dintre noi posedă switch-uri emoţionale care, atunci când sunt activate, pot trezi sentimente latente. Precum un cântec, un parfum vechi sau o imagine îngălbenită a prietenei din liceu, generează o emoţie intensă. Pentru aceasta, indiferent dacă este vorba despre o poveste de dragoste sau o criză economică globală, nostalgia este văzută ca un loc de refugiu sigur, unde găsim consolare. Într-un climat de incertitudine, chiar şi puterea unui brand joacă un rol-cheie din punct de vedere emoţional, creează încredere şi face achiziţia sigură. Poate, doar pentru a satisface această dorinţă de calm în rândul consumatorilor, aproape toate marile case de modă au ”reînnoit” branduri vechi, parfumuri clasice şi cunoscute.
Receptorii olfactivi ai pielii
În întreaga lume a literaturii, dar şi a celei ştiinţifice, se descrie şi se explică modul indisolubil în care psihicul-tenul-mirosurile se leagă de parfumuri. Dar această relaţie continuă să uimească oamenii de ştiinţă şi dovedeşte astăzi că pielea are ”nas”. Sau, mai degrabă, pe întreaga sa suprafaţă sunt distribuiţi receptori olfactivi (botezaţi OR2AT4, de către grupul de cercetători germani care i-a descoperit), care atunci când sunt stimulaţi cu aroma optimă, pot declanşa refacerea celulelor pielii. O descoperire senzaţională pentru lumea magică a aromacosmeticelor, care întăreşte şi mai mult potenţialul său. Până în prezent, esenţa care a demonstrat cea mai mare putere de a alerta „nasul pielii”, pentru a regenerare, este aceea a lemnului de santal, esenţa cea mai folosită de industria cosmetică, nu numai în buchetul parfumurilor, dar şi în creme. Ştiinţa vine să confirme motivul practicilor tradiţionale şi consolidează scenariile viitoare mult mai largi, pentru că descoperirea promite dezvoltarea unor noi mecanisme de acţiune a medicamentelor şi a cosmeticelor, destinate pielii şi scalpului. Prin urmare, peste tot există o lume parfumată care poate face diferenţa, care implică, de asemenea, pielea pentru a stimula toate simţurile, nu numai mirosul.
Viziuni parfumate
Sigur, parfumul personal e fundamental în transmiterea propriei ”imagini” şi de întărire a atractivităţii. Dar adevărul este că un parfum, acela pe care îl pulverizăm pe piele, poate provoca creierul să ne facă să apărem mai frumoase (şi mai frumoşi). Conform unui studiu recent, publicat în revista PlosOne, de către o echipă de cercetători ai Monell Chemical Senses Center din Philadelphia şi ai Departamentului de Neuroştiinţe al Institutului Karolinska din Stockholm, parfumurile plăcute alterează percepţia noastră despre frumuseţe, la nivel cerebral.

“Potrivit unui experiment, femeile apar mai frumoase şi mai seducătoare dacă se parfumează (e valabil şi pentru domni)”

În esenţă, s-a constatat că participanţii la studiu, confruntaţi cu imaginile unor femei, şi-au modificat aprecierea estetică în funcţie de pulverizarea, în interiorul camerei, a un parfum mai mult sau mai puţin plăcut. Nu este primul studiu care demonstrează că un buchet de mirosuri poate ajuta la sporirea atracţiei. De asemenea, un studiu anterior a produs dovezi ştiinţifice că mirosul face totul mai seducător, chiar şi la sexul puternic.