Pentru a modifica forma şi unghiul ochiului, trebuie să acţionăm pe anumite linii de bază: deschiderea palpebrală superioară, pliurile palpebrale şi deschiderea palpebrală inferioară. Înclinarea diferită a prelungirii deschiderii palpebrale superioare determină o diferenţă în înclinaţia ochiului. Celelalte două linii care converg pe prelungirea deschiderii palpebrale superioare măresc dimensiunile acestuia. Cu acest concept de bază putem machia orice tip de ochi, respectând forma anatomică iniţială sau vom putea face orice modificare, după cum este necesar.

În cazul în care prelungirea deschiderii palpebrale superioare urmează înclinaţia deschiderii palpebrale inferioare, vom efectua un machiaj care să amplifice dimensiunea ochiului, menţinând în acelaşi timp o înclinaţie naturală.

Pentru machiajul ochilor, produsele de bază necesare sunt creioanele şi fardurile de pleoape, împreună cu produsele de finisare, cum ar fi rimelul şi eye-linerul. Instrumentele, în schimb, sunt: pensule diagonale, cele „limbă de pisică” şi eye-liner de diferite dimensiuni, amintindu-ne că, pentru nuanţele întunecate, avem nevoie de pensule mici, iar pentru nuanţele deschise vom folosi pensule mai mari. Este, de asemenea, fundamental să folosim beţişoare (de urechi) pentru a estompa nuanţele sau pentru a elimina excesul de produs.

Creionul, compus din pigmenţi şi substanţe grase cu o consistenţă destul de solidă se aplică pe ochi, stabilind astfel liniile de construcţie pentru a crea umbra. Apoi, substanţele grase necesită o fixare cu un fard de pleoape care să le stabilizeze. Gama largă de culori a fardurilor de pleoape oferă o varietate infinită de combinaţii şi nuanţe.

Combinaţia de creioane şi farduri de pleoape în culori diferite va da naştere la nuanţe diferite (de exemplu creionul albastru fixat cu fardul de pleoape galben va da ca rezultat o nuanţă de verde). Pentru punctele de lumină vor fi folosite creioane albe sau culori deschise. De asemenea şi acestea vor fi fixate cu tonuri de fard asemănătoare sau chiar identice.

Aşa cum am văzut, mina creionului, compusă din substanţe grase cu proprietăţi hidrorepelente (nu lasă apa să pătrundă), permite o aderenţă maximă pe suprafaţa pielii. Utilizarea unui creion în aceeaşi nuanţă cu fardul de ochi va crea o culoare mult mai intensa decât machiajul realizat exclusiv cu fardurile de pleoape care, utilizate individual, vor fi mai transparente.

MACHIAJUL CU FARD DIZOLVAT CU APĂ

Tehnica de machiaj cu fard de ochi dizolvat cu apă, aplicat direct pe pleoapă, conduce la un rezultat acceptabil, dar fără rezistenţă la apă şi transpiraţie. Această tehnică nu poate fi folosită pentru toate tipurile de farduri, iar, în acest sens, vom găsi scris pe ambalaj “wet or dry”(umed sau uscat) ceea ce indică posibila utilizare a apei. După stabilirea liniilor de bază în vederea construcţiei nuanţei (deschidere palpebrală superioară, cută palpebrală şi deschidere palpebrală inferioară), vom folosi creionul pentru a intensifica colţul exterior al pleoapei mobile la intersecţia dintre cutele pleoapei şi deschiderea palpebrală superioară. În acest fel se creează o zonă de intensitate, fundamentală în machiaj. Umbra care se creează în acest punct de adâncime dă naştere unui efect optic, iar nuanţele diverselor linii vor porni din acest punct în direcţii diferite. Înclinaţiile diferite ale creionului vor da naştere la diferite nuanţe schimbând forma şi aspectul ochiului. Pentru nuanţarea creionului vom folosi, în principal, pensule diagonale estompând marginile desenate cu creionul.

“Pentru a obţine un negru absolut este necesar să fixăm creionul negru cu un fard de pleoape de aceeaşi culoare, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru celelalte culori, astfel încât fixarea se va face ton pe ton.”

După aceea, cu ajutorul pensulei „limba pisicii” estompăm nuanţele şi, tot cu aceeaşi pensulă, fixăm fardul de pleoape. Nu este recomandată, în timpul machiajului, folosirea unei singure pensule atât pentru creion, cât şi pentru fardul de ochi, deoarece mina creionului conţine grăsime şi va determina formarea unei pojghiţe pe suprafaţa fardului de pleoape, iar, în timp acesta nu va mai putea fi folosit. După aceea, cu ajutorul pensulei „limba pisicii” estompăm nuanţele şi, tot cu aceeaşi pensulă, fixăm fardul de pleoape. O întrebare frecventă este dacă să se atingă cu creionul interiorul ochiului sau nu, pe zona de conjunctivă inferioară.

Efectul pe care îl obţinem este unul cu siguranţă etnic oriental, ţinând cont de obiceiul femeilor indiene sau arabe de a aplica Kajal în interiorul ochiului. Alegerea rămâne la latitudinea make-up artistului, în funcţie de rezultatul pe care şi-l doreşte. În privinţa culorilor utilizate pentru machiaj, este important să facem o clarificare cu privire la diferenţa dintre nuanţă şi culoare. Culoarea este percepţia senzorială a reflecţiei luminii pe o suprafaţă formată dintr-o serie de radiaţii ale spectrului solar, în care distingem culorile primare (roşu, galben, albastru), aşa-zise culori pure întrucât sunt indivizibile şi altele secundare, produse de amestecul dintre: roşu + galben = portocaliu, roşu + albastru = violet, galben + albastru = verde). Urmează o infinitate de culori rezultate din amestecarea în proporţii diferite a culorilor primare.

Nuanţa este strâns legată de culori şi reprezintă luminozitatea culorii în sine. De exemplu, să luăm culoarea roşie: în urma creşterii cantităţii de lumină (alb), vom obţine diferite nuanţe de roz, micşorându-se în schimb valoarea de lumină vom obţine nuanţe de vişiniu. Este corect să menţionăm rozul ca fiind nuanţa deschisă a culorii roşii. Nuanţa cea mai deschisă a fiecărei culori este “alb” şi cea mai închisă este “negru”. Culoarea pielii noastre este obţinută prin amestecul în proporţii diferite a celor trei culori fundamentale, rezultatul fiind o nuanţă mai deschisă decât maro. De aici rezultă că toate nuanţele diferitelor tipuri de maro sunt extrem de potrivite pentru toate tipurile de piele şi pentru fiecare machiaj, deoarece sunt asemănătoare umbrelor feţei.
Toate celelalte culori pot fi utilizate în funcţie de gustul make-up artistului, preferinţele persoanei machiate (clientei) sau influenţelor modei.

“O regulă pe care o putem lua ca referinţă este contrastul de complementaritate. Un efect optic poate fi obţinut prin alăturarea a două culori complementare care, astfel, se vor intensifica reciproc.”

Ochii albaştri vor fi mult mai intenşi şi mai bine puşi în evidenţă dacă pentru machiaj se utilizează o nuanţă portocalie (amestec de galben şi roşu-albastru complementare). Pentru ochii de culoare verde, poate fi folosită culoarea roşie. Produsele perlate/sidefate pentru machiajul ochilor este bine să fie utilizate cu atenţie, ţinând cont de caracteristica lor cheie: capacitatea remarcabilă de reflexie a luminii. Pentru a obţine efectul sidefat în compoziţia produsului, în general, fie că este vorba de fard de pleoape, fond de ten sau ruj, se adaugă un pigment anorganic derivat din siliciu, cu aspect de sidef.

În cazul în care produsul sidefat, extrem de luminos, se aplică pe zonele de umbră ale machiajului, intensificând colţul extern al ochiului, tinde să elimine efectul de lumină+umbră aplatizând orice volum creat anterior. Este important să se aplice produsele perlate/sidefate numai pe zonele pe care dorim să le evidenţiem sau pe zonele deschise, cum ar fi arcada pleoapei sau colţul interior al ochiului, lăsând umbrele opace.