de dr. Stefano Canziani

După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiu, radicalii liberi constituie un important factor de risc. Acest lucru a fost deja certificat şi dovedit.Iată câţiva dintre cei incriminaţi: Radicalul hidroxilic OHRadicalul superoxid O2– (cel care este produs în cea mai mare cantitate). Radicalul nitroxidic NORadicalul peroxilic LOOOxigenul singlet O2+ Dioxidul de azot NO2–

Aceşti radicali liberi nu pot fi nici văzuţi şi nici simţiţi, sunt subtili şi silenţioşi dar în ciuda acestor aspecte reprezintă o mare ameninţare pentru organismul nostrum deoarece ne pot submina integritatea exercitând o adevărată agresiune celulară, numită stres oxidativ. Organismul se apără de atacul radicalilor liberi cu un sistem antiradicali care se numeşte sistem antioxidant. Acest sistem, format îndeosebi din substanţe endogene (superoxidismutaze, catalaze, glutaţion- peroxidază) şi din vitamine pe care le primim prin intermediul hranei (din legume şi din fructe), face ca acest nivel al radicalilor liberi să fie menţinut în cote normale.

Dacă, din anumite motive producţia acestora creşte, sistemul nostru nu mai este în măsură să-i menţină sub control şi atunci apare ceea ce numim stres oxidativ.

Acesta, în timp, provoacă daune organelor, daune cauzate de agresiunea – în mare parte- a radicalilor asupra membranelor celulare prin compromiterea funcţionalităţii acestora. Din punct de vedere estetic, acest proces duce, invariabil, la o îmbătrânire precoce a pielii ( apar riduri etc.) şi la laxitate cutanată. Prin urmare, în prezenţa stresului oxidativ, simpla intervenţie topică, chiar dacă aceasta conţine vitamine antioxidante, rezultatele sunt insuficiente şi nesatisfăcătoare. Cu nivelul de radicali liberi (d-Roms test), putem interveni preventiv înainte ca aceste daune să se manifeste creând o strategie antioxidantă ad hoc, şi susţinând strategia de monitorizare pe toată durata tratamentului în cazul în care valoarea radicalilor scade. Ca un tratament să fie cu adevărat eficace va trebui acţionat atât topic (extern) cât şi systemic (acţionat din interior pentru a putea elimina cauza, şi anume, nivelul crescut al radicalilor liberi): prin urmare, este necesar, în cazurile de stress oxidativ, dincolo de utilizarea locală a unui bun produs cosmetic antioxidant să fie adoptată şi strategia antioxidantă potrivită. Experienţa clinică ne învaţă că, pentru a obţine un rezultat optim, nu este de-ajuns să acţionăm strict prin prisma alimentaţiei sau doar prin exerciţii fizice sau prin suplimentarea dietei cu un bun antioxidant, ci trebuie intervenit constant pe mai multe nivele abordând o strategie în funcţie de necesitate. Dacă, de exemplu, există o componentă puternică de stres mental vom acţiona inclusiv prin intermediul unor tratamente relaxante (masaje cu uleiuri, masaje ayurvedice, masaj Shiatsu, cromoterapie, etc.) care să regleze aportul de melatonină, ciclul somn-trezire – aspecte care ajută organismul să-şi optimizeze ritmul fiziologic şi secreţia nocturnă de hormoni – esenţiale pentru a contracara efectele nocive ale stresului.

În situaţia în care stresul oxidativ este legat de surplusul de greutate, dincolo de a ţine un regim, va trebui să luaţi măsuri cu privire la aspectele legate de comportamentul alimentar, relaţia cu alimentele, inclusiv recugerea la intervenţii chirurgicale estetice sau la tratamente cu ajutorul echipamentelor de remodelare – cu ajutorul cărora se reduce masa grasă, reechilibrându-se balanţa dintre masa grasă şi cea musculară. Când stresul este corelat cu factori de mediu sau cu factori metabolici, într-o primă fază va trebui să creştem aportul de suplimente alimentare cu puternică acţiune antioxidantă pentru a contribui la detoxifierea organismului de metale grele.

Dincolo de orice, în prima fază a tratamentului devine fundamental să ajutăm organismul să elimine toxinele graţie acţiunii specifice a produselor cu acţiune depurativă, prin drenaj limfatic (efectuat manual sau cu ajutorul echipamentelor). Ca urmare, dacă rezultatul testului reintră în valori normale (250-300 U.Carr) se vor folosi doar tratamente cosmetice locale. Dacă valorile depăşesc acest prag, aspect care apare destul de des, atunci va trebui să intervenim pe mai multe căi.

O strategie bazată pe antioxidanţi va fi mereuutilă. Dincolo de faptul că vom obţine rezultate estetice mai bune şi de lungă durată, vom genera şi o stare de bine care va preveni apariţia multor boli.

Provocarea ultimilor ani a fost – prin testele efectuate– să se stabilească care este acea categorie predispusă sau cu risc major de a face stres oxidativ aşa încât să poată fi pus în aplicare cel mai bun plan de atac. Să ne gândim, de exemplu, la persoanele care sunt expuse stresului psiho-fizic, poluării din mediul înconjurător, la fumători, la cei care se expun prea mult la radiaţii solare, la cei care nu urmează o alimentaţie echilibrată, la obezi, la femeile care iau pilule contraceptive sau estrogeni postmenopauză dar şi la toate acele persoane care sunt afectate sau au o predispoziţie de tip cronic sau metabolic pentru a face: hipertensiune, artrită reumatoidă, diabet, dislipidemie, alergie etc.)!

Antioxidanţii, prin activitatea lor exercită un efect de prevenire a formării radicalilor liberi şi/sau de a neutraliza activitatea celor deja formaţi. O dietă variată şi bogată în fructe şi legume contribuie la păstrarea stării de sănătate a organismului.

Vorbind în termeni metaforici se poate afirma că, pentru a ţine sub control acest echilibru va trebui să punem pe o farfurie factorii de risc iar pe alta cei care ne protejează de risc:

• Carotenoizii: alfa şi beta caroten, licopen, luteină, care se găsesc din abundenţă în morcovi, în vegetalele cu frunze verzi, în ardeii graşi, în roşii, pepeni sau în broccoli.

• Flavonoide: flavonoli, antociani şi tanini, respectiv în ceaiul verde şi negru sau în uleiul de măsline, în vinul roşu, portocalele roşii şi căpşuni.

• Vitamine: C, E, cele care aparţin grupului de vitamine B, şi care se găsesc din belşug în: citrice, roşii, broccoli, căpşuni, în uleiul de măsline, asparagus, avocado, cereale integrale.

• Oligoelemente: seleniu, zinc, respectiv spanac, broccoli, ceapă, ciuperci, varza de Burxelles.

• Coenzima Q, acidul gamma-linoleic, extractele de lipide: integratorii specifici.

Iată şi care sunt acele produse alimentare utile şi benefice pentru organismul uman şi care au rol antioxidant de care ar trebui să ţinem cont: afine, varză, sfeclă, prune negre, căpşuni, grapefruit, kiwi, spanac, roşii, castraveţi, pepene galben, ceapă, caise.

Universitatea din Boston, USA, acolo unde s-a efectuat un studiu de acest gen a arătat puterea antioxidantă a alimentelor care provin din lumea vegetală. S-a acordat astfel o valoare numită ORAC (oxigen radical absorbance capacity) acestora – ORAC fiind o unitate de măsură a capacităţii antioxidante. În primul grup au fost incluse alimente a căror valoare ORAC este de p este 1200 de unităţi per porţie, în cel de-al 2-lea cele care au peste 500 de unităţi ş i în ultimul cele care furnizează doar 200 de unităţi):

1° grup:

O ceaşcă de căpşuni = 1170 U

Trei prune negre = 1455 U

O ceaşcă de afine = 3480 U

Un pahar de suc de struguri negri = 5200 U

O porţie de sfeclă coaptă = 1780 U

O porţie de varză fiartă= 2050 U

O ceaşcă de mure = 1465 U

O portocală = 983 U; un pahar

de suc de portocale = 1150

un pahar de suc de grapefruit = 1275 U

O porţie de spanac la cuptor= 2040 U

O porţie de varză de Bruxelles = 1385 U

Un grapefruit roşu = 1200 U

2° grup:

Un strugure alb, mare = 400 U

Un strugure mic, negru = 570 U

Un cartof copt = 575 U

O ceapă coaptă = 360 U

Un ardei gras = 530 U

O lingură de stafide negre = 400 U

Un kiwi = 460 U

Un avocado = 570 U

O porţie de conopidă fiartă = 400 U

O porţie de fasole fiartă = 425 U

3° grup:

Trei caise = 175 U

Trei porţii de pepene= 200 U

O pară = 225 U

O piersică = 250 U

O banană = 225 U

Un măr = 300 U

O vânătă = 325 U

O porţie de salată de roşii = 125 U

O porţie de salată de castraveţi = 40 U

Esenţial este însă să furnizăm organismului nostru cel puţin 5000 U de antioxidanţi pe zi!