Cum a început pasiunea voastră pentru sport?

Roxana: Eu cred că fac parte din categoria celor ce își urmează părinții… sau pasiunile lor. În familia mea toată lumea a făcut sport. Mama schi fond și fotbal feminin, iar tata handbal. Fac sport încă din burta mamei deci. Am venit în București pentru a urma Facultatea de Educație fizică și sport, am predat la o școală gimnazială și ulterior am ales să antrenez într-o sală de fitness. Sunt de părere că atunci când simți gustul sportului, nu mai renunți la el.

Dragoș: Pasiunea mea pentru sport a început pe la vârsta de șase ani, când am văzut doi băieți mergând pe stradă cu geanta pe umăr, în timp ce eu cu alți prieteni băteam mingea pe maidan. Mi-au trezit interesul pentru că erau diferiți față de ceilalți, iar eu dintotdeauna am vrut să fiu diferit de restul. M-am dus la ei să îi intreb unde merg și mi au spus că se duc la judo. A doua zi la aceeași oră i-am așteptat cu geanta făcută și am mers cu ei. De atunci m-am dus singur la sporturile pe care le-am practicat până când am intrat în sala de fitness pe la 19 ani unde mi-am găsit chemarea… să spun așa.

Cum arată parcursul vostru în mediul online?

Roxana: Eu sincer n-am pus mare accent pe treaba asta cu rețelele de socializare. Când am mers la „’Neatza cu Răzvan și Dani” nu avem nici Facebook, nici Instagram. Unul dintre colegi mi-a făcut paginile. Uitându-mă acum la amintirile de pe Instagram, îmi dau seama ca eu îl foloseam de amuzament. Nu postam mare lucru cu mine, în schimb postam toată ziua bancuri sau memeuri haioase. În prezent, paginile mele sunt pline de poze cu copiii și de mămici care mă întreaba ori despre slăbit, ori despre copii.

Dragoș:  Parcursul meu online a fost unul destul de haotic. Am intrat în mediul online destul de târziu, și asta pentru că era necesar să mă fac cunoscut pentru a avea un mic avantaj pe scenă atunci când concuram la anumite federații. După primul concurs am început colaborările cu diferiți fotografi din industria fitness-ului din afară, asta pentru că eu locuiam în Anglia la vremea aceea. Fitness-ul era o industrie în ascensiune, cu potențial mare pentru a face bani, așa că m-am axat foarte  mult pe content pentru mediul online la îndrumarea bunului meu prieten și manager Ranbir Singh Samra. În primele luni am reușit să cresc pagina de Instagram la câteva sute de mii, apoi au apărut sponsorizările și totodată algoritmii Instagramului s-au modificat, făcând expunerea și interacțiunea mai dificile. Am decis cumva să nu „îmi vând sufletul” pentru niște like-uri, plus că în viața mea au apărut doi prichindei de care sunt mândru și pe care îi iubesc de mor. Și m-am cam „delăsat” să spun așa, dar acum că piticii au crescut, vreau cumva să revin în forță și să profit de acest lucru cât încă sunt tânăr.

Cum se desfășoară o zi din viața voastră, din punct de vedere alimentar?

Roxana: În momentul de față, dieta mea este total haotică. Mănânc foarte mult zahăr, foarte multe dulciuri, pentru că asta îmi cere corpul. Oboseala și somnul puțin își spun cuvântul. Nu cred ca aș avea energie să fac tot ce fac într-o zi dacă nu aș mânca zahăr. Dar, pentru că alăptez și cel mic mă stoarce efectiv de puteri, nici nu mă îngraș. Mănânc mult, haotic, dar sunt la aceleași kg (45).

Dragoș: O zi din viața mea din punct de vedere alimentar este destul de plictisitoare, asta probabil pentru că eu am același stil de viață de când mă știu. Îmi adaptez mesele și macronutrienții în funcție de scopul meu. Dacă am pregătire pentru concurs, încep luna cu surplus caloric, după care scad săptămânal caloriile din mese până când ajung în deficit caloric, în așa fel încât să nu îmi afecteze masa musculară, dar în același timp, să ard grăsimile. Sună complicat, dar de fapt nu este. Am undeva la cinci-șase mese zilnic în perioada competițională, iar în restul anului patru, maxim cinci mese.

Ce sunt suplimentele și care este rolul acestora?

Suplimentele sunt produse fabricate cu intenția de a aduce un aport de nutrienți mai bun alimentației sau chiar de a înlocui una sau două mese. Cumva rolul lor este de a îmbunătăți abilitățile sportive și nu numai. O să dau un exemplu simplu de supliment alimentar: pudra proteică. Un shake proteic poate ține loc de o masă din timpul zilei, se prepară rapid și oprește senzația de foame, te ajută să nu intri în catabolism și să te refaci dupa un antrenament. Însă niciun supliment nu este mai bun decât o masă propriu-zisă. Daca ar fi să aleg între un shake proteic și o masă cu carne și legume, cu siguranță aș alege masa.

Ce îi sfătuiți pe cei care își doresc să înceapă să se antreneze într-o sală de fitness?

Roxana: Să își ia un antrenor sau să se antreneze cu cineva care face deja sală. Lucrând în sală am văzut o grămada de accidentări, persoane care nu știu să execute corect exercițiile și fac mai mult rău decât bine, dar și persoane care renunță pentru că nu văd rezultate. Sala/sportul, pentru a da rezultate, vine la pachet cu o alimentație corectă, o hidratare corectă și cu odihnă.

Dragoș: Pe cei care își doresc să meargă la sală îi sfătuiesc, în primul rând, să își facă un set de analize din care să reiasă că sunt apți pentru a face sport.

Cum s-a schimbat programul vostru de la apariția lui Zian?

Roxana: Primele luni au fost foarte dificile, probabil pentru că urma să se schimbe tot. A avut și colici până la vreo zece săptămâni. Am decis de la inceput sa îl iau pe bebe cu mine în pat – îl alăptez și mia-a fost mai ușor așa. Am avut și ajutorul mamei, fără care nu știu ce mă făceam. Dupa șase luni a început să fie mai ușor. I-am făcut lui bebe o rutină pe care o are și acum: ne trezim, mâncăm, ne jucăm, la ora 11 avem primul somn, iar ne trezim, iar mâncăm, la 15 următorul somn. În timpul în care doarme îmi fac treburile prin casă sau mă joc cu Milan care nu mai are somn de prânz, apoi iar mâncare, joacă, băiță, citit și la 20:30 – somn. Dupa ce adorm copiii, îmi mai fac timp pentru mine o oră, două și adorm și eu. Sunt o mămică normală cu program 24/7.

Dragoș: Nu aș putea spune că s-a schimbat drastic programul meu, asta pentru că mă ajută foarte mult Roxana. Încerc să îmi termin antrenamentele și orele cu clienții în prima parte a zilei, ca apoi să vin acasă să petrec timpul cu băieții sau să o ajut pe Roxana, să îi ofer timp să își facă și ea din treburi. Încercăm să ne adaptăm situației care este într-o continuă schimbare.

Roxana, ne poți spune care este rolul sportului în timpul sarcinii?

Activitatea fizică moderată în sarcină poate preveni diabetul gestațional, reduce riscul de complicații, te ajută să naști mai ușor și să te recuperezi mai rapid după naștere. Pe lângă asta, sportul ține în echilibru tensiunea arterială și te ferește de preeclampsie, diminuează durerile de spate și întărește planșeul pelvin. Femeile care fac sport în sarcină adorm mai ușor și au un somn mai odihnitor. Un alt motiv pentru care sportul în sarcină este recomandat – te scapă de constipație, un simptom des întâlnit în sarcină, mai ales că nu ai voie să iei foarte multe suplimente care să te ajute în privința asta.

Care este limita activității fizice pe care femeile însărcinate nu ar trebui să o depășească?

Medicii recomandă 30 de minute de activitate fizică zilnic. Eu am avut o sarcină cu risc și nu am avut voie să fac exerciții, dar am mers foarte mult, pe bandă sau pe jos. Mersul pe jos, bicicleta medicinală și exercițiile aerobice ușoare, înotul, sunt câteva dintre cele mai sigure variante de sport în sarcină. Tenisul este considerat și el sigur, însă schimbarea centrului de greutate face dificilă păstrarea echilibrului. Yoga este o altă activitate fizică recomandată în sarcină, cu numeroase beneficii fizice și psihice pentru viitoarea mamă.

Dragoș, în afară de sport, ce alte pasiuni mai ai?

Alte pasiuni nu am care să nu implice sportul. Obișnuiam să mă dau cu placa, dar după ce am suferit o accidentare la genunchiul stâng acum doi ani, care m-a împiedicat să mă antrenez o perioadă bună de timp, mi-am spus că nu merită. Îmi plac drumețiile, chiar dacă gâfâi ca un urs după doar 20 de minute de urcat. Cam atât… încă sunt tânăr și vreau să cred despre mine că nu m-am plafonat doar la atât. Sper să mă redescopăr împreună cu Roxana când va crește și Zian și va fi mai independent.

Dar tu, Roxana?

De când sunt mămică am renunțat la una dintre pasiunile mele: mergeam cu motorul. Am permis categoria A de la 18 ani și mi-am cumpărat prima motocicleta la 21 ani, când eram la „’Neatza cu Răzvan și Dani”. Am vândut ultima motocicletă când eram gravidă în patru luni. Și mai merg pe role… mergeam. Dar când vor mai crește copiii, sper să ne plimbăm împreună.

Știm că Milan, băiețelul cel mare, deja face sport. Care sunt activitățile lui fizice preferate?

L-am dus pe Milan de la trei ani la sport. Inițial a făcut doar gimnastică și înot. Apoi am decis să mai încerce și altceva și l-am dus și la baschet. Urmează ca în primăvară să îl ducem la fotbal, iar iarna aceasta ne-am propus să îl învățăm să schieze. Pe lângă sport, merge la pian, actorie și școala de televiziune pentru copii. E un băiețel foarte talentat și încercăm să îl „șlefuim” cât putem.

Cum arată pentru voi experiența „Mămici de pitici cu lipici”?

Roxana: A fost o experiență interesantă, cu plusuri și minusuri, dar care ne-a și învățat multe. Milan se descurcă foarte bine în fața camerelor de filmat acum, Dragoș nu se mai transformă în rac atunci când o cameră este îndreptată spre el, iar eu m-am bucurat de un timp de calitate petrecut alături de ei doi pe perioada filmărilor. Eram plecați mereu, prin toată țara, să facem diferite activități cu cel mic. Din păcate, timpul nu ne-a mai permis în ultima perioadă să plecăm, dar probabil din primăvară, când mai crește Zian, o să ne reluăm activitățile.

Dragoș: Experiența „Mămici de pitici cu lipici” a fost una plăcuta în urma căreia am avut multe de învățat. Datorită emisiunii am descoperit că Milan are o pasiune vizavi de cameră și microfon, de aici ne-am inspirat cumva să îl ducem la școala de televiziune și teatru. Am reușit să vedem cum sunt și alte familii și cum își cresc copiii. Per total a fost o experiență bine-venită de la care am avut multe de învățat.

Care sunt valorile pe care vreți să le insuflați copiilor?

Roxana: Eu am învățat de la bunici și părinți că cel mai important în viață este să fii OM. În tot sensul cuvântului. Eu sunt un om integru, corect, enervant de sincer, care nu se abate niciodată de la principii. Același lucru aș vrea să transmit mai departe și copiilor: onestitatea, dreptatea, bunul simț care rămâne clar etalonul valorilor, iubirea, iertarea, respectul.

Dragoș: Valorile pe care aș vrea să le implementez micuților sunt, în mare, cele care mi-au lipsit mie și pe care am fost nevoit să le învăț pe parcursul vieții, și anume: iubirea de sine, asta pentru că vreau să devină niște adulți încrezători în propriile forțe și capabili să își rezolve singuri problemele, chiar dacă eu voi fi alături de ei, respectul față de sine și față de celelalte persoane, responsabilitatea, disciplina, empatia, compasiunea.

Care este secretul unei familii fericite?

Roxana: Petrecerea timpului împreună, comunicarea și stabilirea unor obiective comune. Cum spuneau bătrânii noștri, să tragem toți la aceeași căruță, în aceeași direcție. Să comunicăm și să dăm dovadă de flexibilitate. Să nu îl neglijăm pe celălalt, să învățăm să ne bucurăm unii de ceilalți. Familia e „afacerea” care îţi va aduce cel mai mare câştig dacă investeşti când, cum şi cât trebuie în ea. Dacă oamenii sunt fericți și multumiți cu ei, și familia este fericită. Dacă părinții sunt fericiți și copiii sunt fericiți. Într-o lume plină de egoism, să faci din celălalt prioritatea ta… ce poate fi mai frumos decât să fii prioritatea cuiva? Asta vreau să simtă și copiii mei – că sunt TOT și DE TOT pentru mine.

Dragoș: Secretul unei familii fericite este simplu – o soție fericită, o căsnicie fericită reprezintă implicit o familie fericită.