A visat să devină scriitoare de comedie de moravuri, însă drumul a dus-o în altă direcție. Înscrisă de către o prietenă, s-a prezentat la PRO TV pentru a face internship și a ajuns să facă, însă la revista The ONE, ajutată de o știre despre caniculă pe care a scris-o. După cum a declarat, scrisul este felul ei de a fi. Și se simte acest lucru atunci când îi citești textele. Noi am simțit energia pe care a transmis-o, dincolo de cuvinte. Mai multe despre Bianca Nuțu, într-un interviu fascinant.

La ce vârstă ai simțit atracția către industria beauty?
Am venit la Bucureşti dintr-un orăşel din judeţul Bacău. Acolo, am deprins câteva noţiuni elementare despre ce înseamnă
să ai grijă de pielea ta (exfoliere cu tărâţe, curăţare cu lapte Doina). Nu vorbea nimeni despre skincare în adevăratul sens al cuvântului, despre branduri, despre faptul că exista în spate o adevărată industrie. Mama unei colege de facultate era cosmeticiană într-un salon din capitală. Când i-am trecut pragul pentru prima dată a fost ca şi cum aş fi păşit într-o lume fantastică. De îndată ce am văzut cât de diferit arătam cu sprâncenele pensate corect şi ce luminos îmi era tenul după un tratament profesional, mi-a trecut prin cap să mă înscriu la cursuri şi să îi urmez exemplul doamnei. Din păcate, nu aveam nici răbdarea şi nici îndemânarea necesară. Şi cum visul meu era să devin scriitoare de comedie de moravuri, am abandonat repede ideea. Habar nu aveam că doi ani mai târziu, mi se va oferi şansa să fiu beauty editorul celei mai bine vândute reviste glossy din România la vremea aceea.

Povestește-ne despre drumul tău profesional. Cum a început totul?
Fac parte din categoria oamenilor care nu şi-au ales job-ul, ci job-ul i-a ales pe ei. Una dintre cele mai bune prietene de-ale mele, Alexandra Toie-Ioniţă, în prezent designer-ul de la Aureliana, era studentă la Jurnalism când a aflat că se organiza un internship la Pro TV. Fără să ceară prea multe detalii şi fără să mă întrebe măcar înainte dacă sunt interesată, m-a trecut şi pe mine pe listă, gândindu-se că poate aşa voi putea lua legătura cu cineva care să îmi citească scenariile (scrisesem două) şi voi avea şansa să o cunosc şi pe Andreea Esca, modelul meu în viaţă. Optimistă din fire, nici nu luasem loc la masă pentru prima discuţie că deja îmi vedeam numele pe generic. Ei bine, internship-ul era pentru reporteri. Nici vorbă de scenarii. Am exclus din start această variantă. Nu îmi doream să fiu în faţa camerelor. Am completat totuşi fişa pe care o primisem la intrare. Am scris chiar şi o ştire despre caniculă, dar nu aşa cum ar fi scris-o un jurnalist, ci o studentă la Litere. Peste o săptămână, am primit un telefon de la HR. Mă întrebau dacă vreau să fac totuşi un internship la The ONE. Ştirea mea despre caniculă avusese succes. După două luni, semnam deja primul meu articol şi planurile mele de viitor s-au schimbat radical. Am pus romanul pe hold şi am pornit în aventura vieţii mele: industria de beauty.

Care a fost cel mai emoționant moment din viața profesională de până acum?
Aş putea scrie un roman doar despre acest subiect. Datorită carierei, am cunoscut oameni cu care înainte nici nu aş fi îndrăznit să visez că mă voi intersecta vreodată. Îmi aduc aminte că înainte de un interviu cu Francis Kurkdjian, efectiv, simţeam că leşin de emoţii. Mi-l imaginam rece, distant, chiar arogant. Prima întrebare pe care i-am adresat-o a fost gândită strategic, “Cu ce v-a schimbat faima?”. M-a privit direct în ochi şi mi-a răspuns cu o modestie ieşită din comun. „Faimă? Nu cred că sunt un personaj faimos. Poate parfumurile mele, dar acesta e un alt subiect. Eu sunt doar un om norocos care face ceea ce iubeşte.”Mi-au dat lacrimile. La
fel cum mă emoţionez când primesc mesaje de la cititoare care îmi spun că au cumpărat o anumită cremă sau mascara şi într-adevăr e aşa cum am descris-o. Cel mai emoţionant moment l-am trăit însă chiar azi. O fată creaţă şi foarte simpatică a venit la masa mea în timp ce luam masa, mi-a strâns mâna şi mi-a spus că datorită articolului pe care l-a citit în A list magazine, Sânii tăi merită mai multă atenţie, a mers la control. Mi-am trăit visul cu ochii. Mereu mi-am dorit să am puterea să le determin pe femei să facă ceva bun pentru ele. Să le conving să aibă mai multă grijă de ele, şi nu doar în exterior. Azi, am simţit că am reuşit.

Dacă ar fi să alegi o singură activitate care te implinește cel mai mult, care ar fi aceea?
Aş sta încontinuu la poveşti cu oamenii pe care îi întâlnesc în călătorii, pe stradă, la spa etc. şi aş transcrie poveştile lor în cuvinte. Scrisul e mai mult decât o activitate care mă împlineşte. Scrisul este felul meu de a fi.

Cine au fost persoanele care ți-au influențat sub diferite forme viața? În ce mod?
Suntem suma oamenilor care ne-au dat viaţă, a celor pe care i-am iubit, a celor care ne-au rănit, a celor care ne-au motivat, dar şi a celor care ne-au discreditat. Am moştenit curiozitatea, logica şi pasiunea pentru scris de la tata. Mama, de un perfecţionism rar, mi-a inoculat teoria lucrului bine făcut şi tot ea m-a ajutat să îmi antrenez puterea de concentrarea, obligându-mă de exemplu în clasa întâi să scriu un minut fără să ridic stiloul de pe foaie. Ei îi datorez faptul că mă pot dedica 100 % unei activităţi, fără să îmi zboare mintea în alte părţi, fără să conteze dacă sunt tristă sau veselă. Când lucrez, nu mai contează nimic altceva. De asemenea, port amprenta profesoarei mele de franceză din liceu, dna Cărare, care m-a încurajat să nu renunţ niciodată la scris şi m-a susţinut chiar şi atunci când, în ciuda sfaturilor alor mei, în loc să mă duc la Drept, m-am înscris la Limbi şi Literaturi Străine. Bianca Nuţu, beauty writer am devenit însă datorită Andreei Esca. Dacă nu era Andreea, eu nu aş face ce fac azi. Aveam zero experienţă în presă scrisă când am ajuns la The ONE, dar asta nu a împiedicat-o să îmi dea o şansă. M-a ales pe mine când ar fi putut alege pe oricine altcineva. M-a „crescut” aşa cum a făcut cu toţi cei care au avut şansa să îi fie prin preajmă.

Care a fost cel mai provocator moment din viața ta?
Cu ani în urmă, ţi-aş fi spus că cea mai mare provocare din viaţa mea a fost atunci când a trebuit să aleg între a mă muta definitiv în Elveţia cu iubitul meu de atunci şi a rămâne în România şi a lucra în continuare la The ONE. Să ai de ales între iubire şi carieră îţi rupe sufletul în două. M-am frământat enorm, dar nu există termen de comparaţie între cât de greu mi-a fost atunci şi clipa în care am fost pusă faţă în faţă cu un diagnostic incert (e cancer, nu e cancer). Am început cu adevărat să trăiesc în clipa în care mi-am dat seama că o maladie ar putea să îmi fure tot ce sunt. Adevărata provocare a fost să îmi păstrez optimismul şi să accept că nu există boală. Există doar lipsă de iubire.

Ai scris într-o postare pe facebook că machiajul a avut rolul în fentarea cancerului. Povestește-ne mai multe. Cum crezi că te-a ajutat?
Imaginează-ţi că dintr-o dată, peste noapte pur şi simplu, glamour-ul din viaţa mea (industria de beauty vine la pachet cu latura asta strălucitoare) a fost înlocuit cu săli reci de aşteptare din spitale. Eram vlăguită de oboseală, de interacţiunea cu persoane care sufereau de cancer şi de incertitudinea care devenise incredibil de apăsătoare. Aveam cearcăne imense şi, deşi nu ştiam exact cu ce fel de tumoră, beningnă sau malignă mă confrunt, începeam să mă simt bolnavă, să nu mai am chef de nimic. De la Ana Maria Grigore, make-up artist şi prietena mea de suflet, am învăţat însă că machiajul are rol terapeutic. Nu doar pentru că făcea loc confesiunilor de tot felul şi mă simţeam în siguranţă să îmi vărs amarul. Ci pentru că de fiecare dată când plecam de la ea de la studio, din oglindă mă privea o persoană, care nu arăta niciun semn de boală. Asta m-a ajutat să mă vizualizez ca o femeie perfect sănătoasă, frumoasă şi cu poftă de viaţă. Iar ceea ce crezi, creezi.

Ce faci pentru a-ți păstra echilibrul?
După anestezie, m-am trezit la terapie intensivă. Eram conectată la nişte aparate. Semi inconştientă, mi-am întors privirea şi lângă patul meu era o doamnă cu ambii sâni tăiaţi şi bandajaţi. Mi-am dat seama brusc că până atunci am trăit focusându-mă pe ce nu am, pe ce nu pot, pe ce nu sunt. Nu eram în echilibru, ci mereu ca o balanţă înclinată spre vreau mai mult. M-am resetat. Mi-a trecut prin cap că sunt fata cu cei mai frumoşi sâni de la terapie intensivă (de altfel titlul viitoarei mele cărţi) şi că nu voi putea mulţumi niciodată îndestul că sunt sănătoasă şi întreagă. După ce mi-a fost îndepărtată tumora, dl dr. Oltjon Cobani, medic specialist în chirurgie estetică, a petrecut 4 ore în operaţie ca eu să pot purta azi decolteu cu mândrie. Mai mult decât atât, acest om a fost sprijinul meu moral. M-a readus pe linia de plutire. Ca să îmi menţin echilibrul mă rog, fac meditaţii şi mă înconjur strict de oamenii pe care simt să îi am aproape. Nu mai fac compromisuri ca înainte. Dacă ar fi să alegi un singur produs cosmetic, care ar fi acela? De ce? Aş alege o cremă anti-aging. Asta pentru că nu cred că poţi obţine un machiaj de efect dacă nu ai grijă de pielea ta.

Cum decurge o zi din viața ta?
Nicio zi nu seamănă cu alta. Sunt fie la birou la L’Atelier d’Image, agenţia mea de comunicare în industria de beauty, fie iau un interviu pentru blogul meu, www.biancanutu.com, fie filmez live Beauty Dilemmas cu un medic sau scriu articole pentru A list Magazine. Sunt şanse mari să mă prindă noaptea târziu scriind. Am luat decizia de a nu mai munci în weekend-uri, de a merge constant la masaj de echilibrare emoţională la Refresh Therapy, un spa nou şi de a petrece mai mult timp deconectată de pe facebook pentru a mă putea reconecta cu oameni dragi.

Bianca Nuțu
Beauty writer & owner agenția
de comunicare L’Atelier d’Image