Larisa Cristea,
Life Coach
https://about.me/larisacristea

Rezistența la stres este, posibil, una dintre cele mai frecvent cerute capacități de către angajatori. Iar posibilii angajați, ce le răspund din prima suflare?

„Da, sunt rezistent la stres!”, un răspuns pe care poate nu îl gândesc foarte mult, sau căruia nu îi dau foarte mare importanță din dorința de a bifa corect grila de întrebări a angajatorului. Doar pentru că potențialii angajați spun despre ei că „am trecut noi și prin mai rele”, nu este un predictor al rezilienței lor în situații reale.

Tu știi ce situații producătoare de stres ai în prezent în viața ta? Reușești să le identifici sau deja fac parte din rutina de toate zilele, încât au format o realitate fără de care te simți neliniștit? Nu alerga peste întrebări. Citește-le de câte ori ai nevoie, până ce știi că ai ajuns să ai un răspuns.

Simți că se transmite starea ta tensionată și către ceilalți membri ai familiei? Cum se resimte la ei? Întreabă-i, nu da răspunsuri pentru ei. Mai apoi vei putea compara ceea ce gândești tu cu ceea ce simt ei.

„Larisa, de unde știu că am ajuns în stres cronic? La ce duce stresul prelungit?” Să fii mereu conștient și prezent cu mintea/ focusat pe tine, poate fi epuizant, dacă nu este un obicei pe care îl ai și care ți-a devenit și reflex.

Energia ta este transferată către gânduri care poate nici măcar nu sunt reale. Uneori poate fi consumată pe gânduri în care crezi că ești judecat de colegii tăi pentru lucrurile pe care le-ai spus când nu aveai un răspuns suficient de bun. Un mod bun de a scăpa de aceste gânduri este să te focusezi pe ascultarea activă – pentru că, pe măsură ce le acorzi mai multă atenție celorlalți, cu atât îi înțelegi mai bine (la început vei avea tot filtrele memoriei și experienței trecutului active, însă măcar faci un pas înainte spre a scădea tensiunea/presiunea pe care o pui pe tine cu fiecare conversație în care îți impui să fii prezent și să îți înfrânezi pornirile automatizate axate pe critică).

Cum sunt relațiile pe care le ai cu apropiații în momentele stresante? Cum le depășești?

Dar ce înseamnă să asculți în mod activ? Cu sprijinul celor de la TED-Ed, aduc aici patru lucruri esențiale pe care le-au învățat cei mai buni ascultători.

La bază, să asculți pe cineva într-o conversație 1-1 înseamnă să îți fie de interes ceea ce are cealaltă persoană de spus și să o faci să se simtă înțeleasă. Nu există o definiție universal acceptată în ceea ce privește ce înseamnă capacitatea bună de ascultare, dar de cele mai multe ori, întâlnim lucruri precum: atenția, înțelegere reciprocă, și o atitudine pozitivă către vorbitor.

Să zâmbești și să dai din cap din când în când nu este suficient, conform cercetărilor în domeniu. Mai ai nevoie și de limbajul trupului, precum și de folosirea de întrebări în dialog pentru a arăta interes și dorința de a-l înțelege pe celălalt participant la conversație. Aici vei avea și un fel de punct de control pentru tine – pentru că întrebările vor veni natural dacă realmente găsești convorbirea aducătoare de beneficii și ești cu totul prezent în discuție.

Pontul numărul unu în purtarea unor conversații autentice – elimină orice distracție (TV, telefon, scoate-ți căștile). Studiile arată că numai prezența telefonului în câmpul vizual face conversația să pară mai puțin serioasă, intimă sau de impact pentru cei implicați.

Când discuția pornește, lucrul cel mai evident pe care să îl faci, este să nu întrerupi. Așteaptă-ți partenerul de discuție să termine. Chiar și când ai impresia că a terminat, mai stai puțin și așteaptă să vezi dacă totuși mai are ceva de spus sau nu. Mai apoi, poți să pui întrebări cu final deschis care să ajute participantul să dezvolte, nu să îți satisfacă ție curiozitatea: „Ce s-a întâmplat apoi?”, „Cum te-a făcut să te simți?”.

Pontul numărul doi – sumarizează ceea ce ți-a fost destăinuit și întreabă dacă este ceva ce ți-a scăpat. De ce? Așa va fi mai clar și pentru tine, dar și interlocutorul tău va auzi ceea ce s-a înțeles din ce a povestit. Vei vedea imediat dacă este o comunicare care a ajuns la urechile celuilalt sau canalul de comunicarea a fost distorsionat.

Da, poate fi născător de frustrări dacă nu ai înțeles totul cum a vrut să fie comunicat. Atât pentru tine, cât și pentru cel care a povestit. Dar adu-i aminte partenerului tău că ești acolo să îl asculți și să înțelegi ceea ce simte/spune… ajutați-vă, deci, să faceți lumină în poveste împreună.

Pontul numărul trei – în timp ce asculți, nu te gândi la cum anume să răspunzi, pentru că îți afectează modul de ascultare activă. Stai prezent și dacă îți pierzi focusul, mai întreabă o dată ce a spus.

Pontul numărul patru – ia-ți timp pentru a formula un răspuns. Asta îți oferă și ție timp să oferi un răspuns, dar și vorbitorului să se gândească la ceea ce a spus singur. De aceea, uneori, vorbitorul își va putea da singur răspunsuri, așa încât munca ta va fi chiar mai ușoară.

Deși poate fi mai ușor să îi asculți pe unii, pe alții pe care nu îi placi la fel de mult sau dacă nu ești de acord cu ceea ce spun, va fi mult mai greu. De ce? Pentru că antipatiile te vor face să fii mai susceptibil în a nu fi de acord cu ceea ce spune interlocutorul, deși poate chiar sunteți pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește acel subiect.

O bună ascultare nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu cealaltă persoană, iar conversațiile nu trebuie să se conchidă cu o rezolvare pozitivă.

O comunicare activă nu înseamnă că la finalul discuției cineva trebuie să îl convingă pe celălalt să își schimbe opiniile și modul de gândire. Poate fi o discuție în contradictoriu eficientă în care ambele părți au acceptat că au opinii diferite și se pot tolera așa cum sunt. Cu cât vei încerca să forțezi pe cineva să își schimbe opinia, cu atât îl va face și mai intrigat să își apere punctul de vedere (Teoria reactivității psihologice).

Fii sincer. Poate nu ai starea de spirit necesară sau destule resurse să poți fi atent la ceea ce ți se spune… așa că, mai bine fii sincer cu partenerul de discuției și adu-i în vedere că starea ta nu este una foarte bună, iar calitatea convorbirii poate fi afectată. Poate să aștepte purtarea discuției până într-un moment mai bun? Dar apoi ține-te de cuvânt și cum starea ta se îmbunătățește, pornește discuția cu acordul partenerului.

Scade, deci, o comunicare autentică nivelul de stres? Faptul că ești ascultat, înțeles și acceptat clar va forma o buclă de încredere și liniște în jurul unei situații tensionante și stresante. Iar persoanele implicate vor simți povara subiectului mai mică, deci, da, și nivelul de stres va fi scăzut.

Dar ce facem cu stresul născut din „griji”? Aceste proiectări ale unor posibile situații stresante dintr-un viitor improbabil (deci, anxietăți) sunt, după cum sunt și definite – imaginate, și nu aparțin spațiului real și actual. Așadar, ai nevoie atât de tăria ta interioară să realizezi că acel viitor nu există acum, dar mai mult, să vezi care sunt lucrurile din prezent asupra cărora ai tu capacitatea de acțiune. Unde deții controlul? Acolo vei acționa. Pe orice nu este în capactitatea ta de control, lasă-le în afara sferei de „grijă”. După cum mi s-a repetat și mie de multe ori, caută partea rațională din tine și pune-o pe primul plan să acționeze ea pentru tine, și nu emoționalul. Cum îți găsești raționalul într-un moment tensionant și puternic emoțional? Da, aici poate fi provocator. Pune-ți întrebări despre: și ce se va întâmpla dacă… (gândul negru emoțional). Găsește un răspuns care să te mulțumească și mergi mai departe… Și dacă se întâmplă apoi x, ce pot face, sau ce se poate întâmpla? Mergi din situație în situație până când vei reuși să vezi că singur poți găsi căi de rezolvare a problemelor. Apoi, ia din nou raționamentul de la capăt. Este frica ta fondată în realitate? Este ceva ce ai văzut negru pe alb?. Dacă da – vezi exercițiul de mai devreme, faptul că oricum ar fi și cât de greu ar fi, o situație trece, și vei găsi o soluție favorabilă. Nu este fondată frica? Atunci respiră răsuflat. Gândul negru nu este validat, deci poate fi înlăturat.

Uneori, chiar este mai bine să te bucuri de prezent așa cum este el dat, chiar dacă pare că ai deasupra un munte de nori de furtună.

Cum mai facem față factorilor stresanți? Crescând reziliența la stres… prin lucrul nostru cu stima noastră de sine, testarea sferelor unde avem lacune în reziliență și acționarea treptat asupra lor. Ești interesat de un asemenea test? Hai să ne auzim și să lucrăm împreună pe capitolele din viața ta care îți dau bătăi de cap.

Pe final, te las cu ideea a ceea ce înseamnă flexibilitate – și anume să de adaptezi rapid la noi circumstanțe ce apar în viața ta, atunci când apar și în timp ce faci asta să ții minte mereu că poți fi gata de schimbare și să schimbi regulile jocului numit viață!